Închide
Primul transplant de inimă artificială a fost realizat de Dr. William C. DeVries în anul 1982. Pacientul care a primit acest transplant a fost Barney Clark, un bărbat în vârstă de 61 de ani, care suferea de insuficiență cardiacă terminală.
Dr. DeVries a folosit un dispozitiv numit Jarvik-7, dezvoltat de Dr. Robert Jarvik, pentru a înlocui inima bolnavă a lui Clark. Acest dispozitiv era o inimă artificială completă, care funcționa cu ajutorul unui compresor extern.
Operația a avut loc pe 2 decembrie 1982, la Centrul Medical Universitar din Salt Lake City, Utah. Barney Clark a supraviețuit timp de 112 zile cu inima artificială, însă în timpul acestui interval a avut numeroase complicații și probleme de sănătate.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
Primul pacient a fost un chirurg dentist din Seattle, Barney Clark, care suferea de insuficiență cardiacă congestivă în stadiu terminal. Operația, care a durat șapte ore, a avut loc pe 2 decembrie 1982 și a fost un succes.
Doctorul William DeVries, care de regulă asculta rock în timpul intervențiilor chirurgicale, la realizarea primului implant Jarvik-7, a ales sunetele liniștite din „Boléro-ul” lui Joseph-Maurice Ravel.
Pacientul a supraviețuit, dar DeVries a constatat că este mult mai dificil să gestioneze dispozitivul pe un pacient uman decât pe un animal sănătos. Aceasta a dus la unele complicații care au determinat o parte din cercetători să îi ceară lui DeVries să oprească dispozitivul. De fapt, ei nu doreau să piardă aprobarea NIH (Institutul Național al Inimii din Statele Unite ale Americii) și, implicit, fondurile lor dacă pacientul nu ar fi rezistat pentru o perioadă mai lungă. DeVries a refuzat să oprească dispozitivul, poveste care a atras atenția presei și l-a făcut pe DeVries să apară mai târziu pe coperta revistei Time (10 decembrie 1984). 
Revenind la primul pacient, pentru a obține fonduri necesare menținerii în viață a domnului Clark, DeVries a decis să vândă povestea transplantului unui ziar, pentru suma de 1 milion de dolari. Domnul Clark a mai trăit 112 zile după operație, dar complicațiile au continuat să apară, ceea ce a dus la insuficiența multiplă de organe și, în cele din urmă, la deces. În această perioadă, DeVries și echipa sa au trebuit să se confrunte cu o serie de probleme din cauza presiunii mediatice și a opiniei publice. El era preocupat permanent, până la obsesie, de criticile aduse în spațiul public și de probleme legale referitoare la acest transplant, avea îndoieli asupra demersului său, dacă era corect sau greșit cum procedase.
Cu succesul primului pacient, DeVries dorea să continue studiile sale, dar nu existau suficiente fonduri, iar asigurarea medicală nu urma să plătească pentru un astfel de transplant experimental. Soluția financiară a venit de la Wendell Cherry, vicepreședinte al Humana Inc., care i-a propus lui DeVries să se mute în Louisville, Kentucky, la schimb, Cherry urma să finanțeze următoarele 100 de implanturi.
Deși primul transplant de inimă artificială nu a fost un succes pe termen lung, acesta a deschis calea pentru dezvoltarea ulterioară a tehnologiei și a contribuit la progresul în domeniul transplantului de organe.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și:
1 decembrie 1959: Se semnează Tratatul Antarctic și acordurile conexe