9 ”dinozaurisme” despre copii, școală și viitor de care, ca părinte, îți propun să scapi rapid.

Overhead Shot Of High School Pupils In Group Study Around Tables

de Ovidiu Atanasiu, fondator AmSchool & Success Academy

”Trebuie să iei bacul ca să ajungi la facultatea X. Trebuie să fii de 10 pe linie ca să fii admis la… Trebuie să…. Nu iei capacitatea dacă nu lucrezi la mate.”

Când te-ai simțit ultima oară ”dinozaur”? Cu idei și concepții specifice epocii în care ai crescut, dar inexistente conceptual în mintea copiilor și adolescenților noștri?

”Dinozaurismele” (n.a. cuvânt inventat) sunt credințe puternice specifice epocii ”dinozaurilor”, care sunt considerate normale și implicite și pe care nu le verifică nimeni dacă mai sunt actuale.

1. Radu este clasa a 8-a. Sebi, fratele lui, este student în Olanda. Studiază la un Business School. Radu are examen de capacitate în vară. Sebi a absolvit un liceu considerat ”de top”, din București. A început dezbaterea clasică în familie: viitorul fratelui.”Să-l motivăm, să-l pregătim, trebuie să ajungă la un liceu foarte bun ca să nu-și distrugă viața. Meditații. Evaluări. Să știm cum stă. Nu ne permitem un eșec.” E clar că trebuie să ”tragă tare” acum, pe ultima sută de metri, dacă nu vrem surprize în vară. 

Dinozaurismul #1: Examenul de capacitate echivalează cu succesul sau eșecul în viață.

Realitatea? Examenul de capacitate este un examen important în sistemul actual de educație, dar nicidecum un predictor al succesului sau al eșecului în viață. Astăzi, chiar și în cazul unui eșec la capacitate, există soluții extraordinare și la îndemâna copilului.

1. Andrei este în clasa a 7-a la o școală privată. Nu mai vrea să meargă la școală. S-a închis în el și refuză să mai învețe. Nu vorbește cu nimeni despre motivele lui. Nu este caz de bulying. Deci. Psiholog de 2 ori pe săptămână. Teste de IQ, EQ, anxietate, depresie, plus altele, vreo 12 în total. Psihiatru. Coach motivațional să-l țină on-track. Program obligatoriu (?!!) de leisure. Masaj și spa. Hobby-uri – ca să nu piardă contactul cu copiii. Copilul este declarat perfect sănătos de către toți specialiștii. Dar, tot nu vrea să mai meargă la școală.

Dinozaurismul #2: Când se modifică ceva comportamental, copilul trebuie investigat și tratat prin toate metodele și în toate cotloanele ca nu cumva să se fi ”defectat” ceva la el.

Realitatea? Schimbarea comportamentului unui copil nu are o cauză internă copilului. Cauza este exterioară și ar trebui cercetată, în special, în mediul școlar. La un moment dat, cineva va recunoaște public că sistemul actual de învățământ este inadecvat majorității copiilor care îl frecventează. Copiii fac un efort exagerat pentru a se menține în ”standardele” școlii clasice.

1. Miruna plânge. Plânge din orice. Dacă greșește, plânge. Dacă îi iese ceva bine. Plânge. Pentru că trebuia să fie și mai bine. Se trezește dimineața la 6. Scoala începe la 07.30. După școală are meditații. Apoi merge la sport. Ajunge acasă și începe să facă temele. La 23.00 se culcă. E silitoare și plânge. Nu-i ajunge timpul să facă și mai multe. A doua zi o ia de la capăt. Cu perseverență. Trebuie să fie de 10.

Dinozaurismul #3: Copiii trebuie să fie de 10 pe linie.

Realitatea? În locul notelor de 10 la toate materiile, copiii ar trebui stimulați să își cultive pasiunile, interesele. Personalizat. E obiectiv de grad 0. Din păcate, școala clasică reușește perfomanța să uniformizeze toți copiii și să distrugă unicitatea și talentul personal. Noi vedem mai clar uniformizarea, în special, începând cu perioada liceului. Acum, într-o proporție foarte mare, tinerii își pierd progresiv interesele și nu se mai preocupă de cultivarea talentului lor.

1. Dani se joacă. Pe calculator. Cum prinde un moment, intră în lumea lui. Rupe Discord-ul în două. Concluzie? 3 antrenamente pe săptămâna la karate îi vor readuce echilibrul în viață. Apoi, meditații. Chiar și la istorie, că nu se descurcă prea bine. Qustodio pe toate device-urilor. Supraveghetor casnic angajat cu care să facă teme. Pentru că e total iresponsabil. Și, în plus, o să îl țină departe de ecrane.

Dinozaurismul #4: Dacă îl controlezi bine și îi ocupi tot timpul cu activități diverse, nu se mai apucă de prostii.

Realitatea? Cu câț îl controlezi mai mult, cu atât va găsi mai multe soluții pentru a te păcăli și a-și lua porția de ”libertate”. Controlul greșit înțeles și pus nefericit în practică nu îl face pe copil mai responsabil. Din contră. Este un cerc vicios. O școală plus o familie care îl țin sub sechestru formează contextul perfect pentru practica minciunii, înșelătoriei, nepăsării și iresponsabilității.

1. Alexia are 16 ani. Clasa a 10-a. Nu prea știe ce vrea să facă în viitor. Deja este o problemă în gașca de părinți. Copiii celorlalți știu deja ce vor, a noastră… Delicat. Deci. Discuții interminabile, seara. Împinsă să dea un răspuns. Ea ar cam ști ce ar vrea să facă. Dar are ezitări. Și nu mai îndrăznește să vorbească despre cariera ei în fashion. Clar, sunt șanse mari să ”moară de foame” cu profesia asta. Deci? Să ia o decizie. Orice în afară de profesia aceasta sau altele considerate ”non-profitabile” de câtre părinți. Și nu știe ce decizie să ia. Pare că nimic nu i se potrivește. Panică în apartament. Ce urmează? Consiliere. Teste. Multe, unele fără legătură cu alegerea traseului educațional.

Dinozaurismul #5: Adolescenții trebuie ”împinși/deciși” să-și ia deciziile academice și de carieră.

Realitatea? Tinerii cam știu ce vor să facă. Dar, pentru că au multe incertitudini, au nevoie de un sprijin profesionist în alegerea traseului academic. Opoziția fără argumente reale venită din partea părinților îi conduce spre… tăcere. Indiferent de domeniul de studiu ales, dacă va studia și profesa cu pasiune și perseverență, va obține nivelul de trai dorit de părinți. Frica naște monștri.

1. Ioana e într-a 9-a și e super tare. Rezultate pe linie. Învață tot. Se pregătește. E cea mai conștiincioasă și independentă. ”Ioana? Face totul ca la carte. Nu știm cum a apărut pe lumea asta, că noi nu eram așa. Dar ea… E visul oricărui părinte!!!” De fiecare dată când e cu părinții, indiferent de loc, este prezentată ca fiind ”cea mai”. A ajuns, în ani, să-i fie frică să ia o notă proastă. Frica de a-și dezamăgi părinții o face să fie ”cea mai bună”. 

Dinozaurismul #6: Copilul este mândria (a se citi lauda) părinților.

Realitatea? Copiii nu au nevoie de marketing gratuit. Ei vor să se pună singuri în valoare, doar dacă vor și simt că pot. Copiii nu sunt mândria părinților. Pentru că ei nu sunt și nu pot fi realizarea părinților. Pentru că ceea ce au devenit li se datorează doar lor, copiilor. Părinții ghidează. Învățarea, dezvoltarea, li se datorează copiilor. Dar, unii părinți au nevoie să se laude. De ce? ☺ Real, cui servește ”marketingul” aceasta?

1. Darius este un tip smart și îi place să meargă pe bicicletă. Face scheme. Are o ”biclă din aia ranforsată, cu șaua joasă.” De când și-a găsit acest hobby, nu mai face nimic la școală. Deci? Oprim bicicleta ca să își revină cu școală. Acest lucru nu s-a întâmplat și a pierdut un an. Acum facem meditații la toate materiile. Bine.. aproape toate. 

Dinozaurismul #7: Dacă îi condiționezi hobby-urile sau prietenii de rezultatele școlare îl faci mai responsabil.

Realitatea? Așa învață copilul să-și urască părinții. Știu, e greu de atins echilibrul, dar niciodată nu condiționăm unicitatea și dezvoltarea copilului de rezultatele școlare. Dacă mergem în această direcție ar trebui să ne asumăm că avem șanse mari să le pierdem pe amândouă.

1. Alexia învață ”la cel mai tare liceu din țară”. A fost cea mai bună în gimnaziu, olimpică, ”nu avea cum să intre la un alt liceu”. Alexia, în clasa a 9-a, în primul semestru a fost îngenuncheată. Nu numai ea. Toți colegii ei. ”Note foarte proaste la cel mai bun liceu?!! Blasfemie!” A urmat speech-ul decisiv. ”Dacă voi credeți că ați intrat la acest liceu ca să stați degeaba, vă spunem că v-ați înșelat!”. Este clasa a 11-a acum. Și ea, și toți colegii ei, tocesc pe rupte. Nu contează că, de multe ori, nu înțeleg nimic din ceea ce învață sau că uită imediat după. Important aici este să tocească și să mențină ”prestigiul” liceului.

Dinozaurismul #8: Școala e cu atât mai bună cu cât rezultatele copiilor sunt mai bune. Are și o altă variantă. Mergem la un liceu foarte bun pentru a obține rezultate foarte bune.

Realitatea? Școala nu are nicio legătură cu rezultatele copiilor. Rezultatele au legătură strict cu efortul individual depus de fiecare copil pentru a atinge aceste ”performanțe”. Au legătură cu motivația lor și cu un program zilnic infernal. Rezultatele au legătură cu investiția părinților în sutele de ore de meditații.

1. Cristian este clasa a 8-a. I-ar plăcea să meargă la un liceu pe un profil de ”social studies”. A fost la un curs și a învățat mai multe ”chestii psihologice”. De atunci a început să absoarbă informații din tot felul de cărți și canale de youtube. Doar că are o mare problemă. Tatăl vrea să facă matematică și să meargă la un liceu mate-info.

Dinozaurismul #9: Cu profilul mate-info ai mai multe opțiuni la facultate. Mate-info îți structurează mintea altfel. 

Realitatea? În orice domeniu există forme și posibilități nelimitate de studiu. Dați un search. Într-adevăr, ”pe vremea dinozaurilor”, pentru că era nevoie masivă de oameni în industrii ce explodau ca dezvoltare, foarte multe profile profesionale cereau ”matematica”. La acestea se adăugau profilele economice. Plus cele educaționale, tot ”matematice”. Astăzi, nu se mai păstrează proporția. Apoi, este adevărat că mate-info îți structurează mintea. Într-un anumit fel. Dar, să ne uităm pe ”skill”-urile necesare profesiilor viitorului și veți avea surpriza celor non-matematice. ☺ Cel mai bine pentru copil este să-și urmărească pasiunea. Talentul. Interesele. Succesul profesional nu ține de matematică, dacă tânărului nostru nu îi place matematica.

Ce au în comun toate situațiile de mai sus.

Suntem în mijlocul înscrierilor în AmSchool și stăm de vorbă cu foarte mulți părinți. Cu cât ascult mai multe istorisiri, cu atât îmi dau seama că încep să mă transform din ”educator” în ”medic”. 

Fiecare copil are o poveste. Specială. Fiecare își poartă propriile ”răni”. Unele sunt proaspete. Altele sunt ”infectate”. Părinții așteaptă o soluție, un ”tratament”. 

”Poți face asta pentru copilul nostru? Chiar sunteți o școală democratică? Copilul meu va putea învăța independent în sistemul ”flipped education”?”

Da, suntem o școală democratică în care copiii decid totul și se simt foarte bine când sunt implicați în viața comunității AmSchool. Și, da, copiii se adaptează foarte bine la sistemul ”flipped”. Dar, nu pot să văd viitorul, nu ghicesc în nimic. ☺ Ceea ce știm cu claritate sunt cele două promisiuni ferme. 

Prima: că abordăm fiecare copil 100% personalizat și facem totul ca el să reușească. A doua promisiune: preluăm fiecare copil, indiferent de clasa în care se află, și îl însoțim până este admis la facultatea pe care și-o dorește. Acesta trebuie să fie rolul școlii.

De ce să scapi de ”dinozaurisme”.

Pentru că toate sunt un fel de ”acid pe rană”. Toate sunt forme de presiune care nu ar avea ce căuta într-un sistem de educație ”normal la cap”. Prin ele, fără să ne dăm seama, ne transformăm copiii în niște ”zombi”. Și ne miră când, în sfârșit, reușim să-i vedem în realitate. ”Nu am știut. Nu ne-am dat seama…”. Impactul lor este puternic și acționează ca picătura chinezească. Se poate schimba asta? Da.