Închide
Antonia Pup, fostul președinte al Consiliului Național al Elevilor, a prezentat măsurile pe care le-ar lua începând din această toamnă, dacă ar fi decident în Educație. Printre ideile pe care le enumeră, se regăsesc începerea cursurilor la 1 septembrie, masa caldă în școli, dar și întâniri cu părinții, la sfârșit de săptămână.
Preluăm textul scris de Antonia Pup, cu acordul autoarei:
O provocare chiar și mai mare decât redeschiderea efectivă a școlilor o apreciez ca fiind cea a recuperării conținuturilor pierdute în timpul semestrului al doilea din anul școlar curent. Să fiu eu decident în educație, mâine m-aș angaja public să implementez următoarele măsuri cheie:
– Da, eu, X decident în Educație, recunosc că Marea Predare Online a avut zero rezultate efective pentru beneficiarii direcți ai educației, că a fost nedreaptă, inechitabilă și că ne-a demonstrat că încă nu știm să folosim înțelept verticala puterii în sistem;
– Cursurile din acest an școlar se vor desfășura începând cu data de 1 septembrie, ele vor fi finalizate la 1 iulie, iar toate clasele vor fi dotate cu echipamentele corespunzătoare (inclusiv aparate de aer condiționat) de către autoritățile publice locale – care nu cred că ar zice „nu” în plină campanie electorală 
– Începând din 1 septembrie, toată România (devine) Educată. În prima parte a zilei, cursuri având durata de 50 de minute, cuprinzând efectiv partea de predare, materii din arii curriculară „dificile”, științe exacte. Pauză de masă pentru toată comunitatea școlară: o masă caldă pe zi, asigurată de Guvern prin program național (poate să fie oferit prin parteneriat public-privat, prin subvenții, chiar e mai puțin important și nu știți ce diferență face pentru o comunitate școlară, cât crește coeziunea grupului). În a doua parte a zilei, cursuri cu durată de 30-40 de minute, constând în: CDS-uri pe grupe, după nevoile și interesele fiecărui elev, exerciții, aplicații practice și metode de accelerare a învățării pentru parcurgerea conținuturilor pierdute;
– Aș îndrăzni să îmi asum să chem toți părinții la școală, în weekend, de la 9 la 12, indiferent de câte N studii au, pentru aprofundarea competențelor digitale: de bază/superioare. De ce? Pentru că suntem pe ultimul loc în clasamentul UE la competențele digitale de bază (!), pentru că, în cazul în care ne lovește starea de urgență, ar fi bine ca părinții să își poată asista copiii la procesul de învățare, măcar venind în sprijinul lor pe partea tehnică. Doi la mână, pentru a stimula creșterea economică prin digitalizare.
FYI, costurile sunt minimale. Vorbim de o masă caldă pe zi și de lideri educaționali care, da, într-adevăr, nu se găsesc decât în foarte puține comunități școlare. Dar asta nu înseamnă că nu putem accelera inclusiv învățarea de management educațional. După cum puteți observa, nu am intrat deloc în dimensiunea sanitară a discuției, deși sunt conștientă de importanța ei. Pur și simplu nu am toate datele problemei și, spre deosebire de alte persoane, prefer să mă abțin. O educație performantă de acum încolo înseamnă o întâlnire într-un punct comun, în construcția unui puzzle, a persoanelor care pot să ofere linii strategice pe proces și persoane care pot să ofere linii strategice pe logistică. Ambele sunt desigur importante, păcat că deocamdată singurul punct în care ne întâlnim (implicit, se întâlnesc ministerele) este comoditatea și o retorică extraordinar de minusculă, firavă, clișeică.