Închide
liderii partidelor
de Daniela Vișoianu, expertă în educație
#AllEducationIsPolitical #BineSiRău
Nothing is inherently bad or good. Știm asta, nu-i așa? De la stoici, de exemplu.
Faptul că liderii partidelor din Coaliția de guvernare, adică Marcel Ciolacu (PSD), Nicolae Ciucă (PNL) și Kelemen Hunor (UDMR) vor coordona echipele de experți din partidele lor, adică pe cei care vor analiza noua variantă a proiectelor de Legi ale educației din perspectiva ideologiei și intereselor acestor partide, nu e de criticat, a priori.
Am avut, greu, versiunea 1 a legilor, la care au fost formulate mii de amendamente. Versiunea 2 a fost lucrată în minister, cu oameni din sistem implicați zi de zi în fundamentarea și implementarea deciziilor de politică publică. Practic, decodificarea mea pentru mesajul din aceste zile este: experții și-au spus cuvântul, legea a trecut prin filtrul gândirii de tip: „ce vrea sistemul și ce poate duce sistemul”. Estimez că au fost negocieri pe parte din soluțiile propuse între școlile de gândire diferite prezente în minister și entitățile asociate. Bănuiesc că textul a fost apoi corelat cu limitele cadrului legal, inclusive cu limitele Constituției și ale deciziilor CCR.
Sigur, fiecare dintre noi, pe cel puțin o speță, vom avea o altă soluție preferată, decât cea din lege. Oooo, vă asigur că eu am mai multe astfel de spețe și, dacă mă gândesc bine, aș bate din picior și m-aș bosumfla aprig ca să fie ca mine. Sau, vorba cântecului, ca să nu fie cum propun ei.
Dacă suntem onești, trebuie să acceptăm că politica are o influență importantă în școli. Din multe motive, inclusiv opinia lui Freire: „toată educația este politică; predarea nu este niciodată un act neutru.” Dacă aveți nevoie de un exemplu, uitați-vă la cel referitor la educația pentru sănătate care, în România și alte țări dezvoltate, nu mai este de mult despre pedagogie și educație, ci despre ideologii.
România are nevoie de asumare la vârful politicii a unei reforme a educației. Este bine ca liderii politici să o înțeleagă și să o poată susține ulterior. Iar un proiect care înseamnă colaborare și dezbatere e un prilej ideal pentru învățare și dezvoltare de atașament față de idei greu de reprezentat sau cu profit promis după douăzeci de ani.
Cum ar putea părinții, societatea în ansamblu, să aprecieze profesorii, atunci când liderii politici nu înțeleg de ce este nevoie de o reformă a salarizării profesorilor, de ce este nevoie de mesaje (măcar) și acțiuni care să anuleze orice umbra îndoială că profesorii sunt importanți, sunt cei cărora le încredințăm mințile și sufletele viitorului țării?
Deci, Coaliția de guvernare are un proiect de țară.
O, dacă chiar ar fi așa și ar reuși să performeze și să căpătăm cu toții încredere într-o ambiție de țară, care să ne aducă împreună și să insufle speranță autentică într-un viitor mai bun!…
„All education is political; teaching is never a neutral act.”, Paulo Friere, Pedagogy of the Oppressed, 1968