
Florența Rena Sabin a fost una dintre primele femei care a început o carieră în cercetare. A fost prima femeie aleasă la Academia Națională de Științe și prima care a condus un departament la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale.
Înclinația ei pentru știință era evidență încă de când era elevă la Smith College. Încurajată de dr. Grace Preston, Florența Sabin a vrut să studieze medicina la Johns Hopkins, dar familia ei nu și-a putut permite să-i plătească studiile. Pentru a câștigă suficienți bani, ea a predat matematică la o școală secundară din Denver timp de doi ani și a predat zoologie la Colegiul Smith timp de un an. A intrat la Johns Hopkins în 1896, una din paisprezece femei într-o clasă de patruzeci și cinci.
Și-a publicat prima ei lucrare medicală “Cu privire la relațiile anatomice ale nucleului de primire a nervilor cohlear și vestibular” când încă era studentă la medicină. În 1901 primește o bursă pentru a lucra alături de profesorul Franklin P. Mall în Departamentul de Anatomie, care a fost mai mult decât bucuros să o ajute în viitoarea să carieră de cercetare. Tot în 1901 a publicat și “An Atlas of the Medulla and MIdbrain”, care a devenit repede un text standard în domeniu.
Deși Sabin și-a arătat în mod clar abilitatea și afinitatea pentru cercetarea anatomică, universitatea încă nu voia să angajeze o femeie. Totuși, lucrările pe care a continuat să le publice i-au arătat din nou abilitățile, iar în 1903 ea a fost prima femeie care a devenit membru al facultății la Johns Hopkins. În 1905 a devenit profesor asistent. În 1917, când Franklin Mall a murit, facultatea a promovat-o în locul profesorului de istorie, astfel devine prima femeie care deținea acest rang la școala de medicină, iar ea a rămas la Hopkins încă șapte ani.
În 1924 a devenit prima femeie care a fost președinte a Asociației Americane de Anatomiști, iar în 1925 pleacă la Institutul Rockefeller pentru a conduce secția de imunologie celulară și devine prima femeie cu drepturi depline a institutului. Ea a efectuat cercetări importante și a instruit următoarea generație de cercetători.
S-a pensionat la 67 de ani, dar a continuat să se implice în comunitatea științifică. A promovat reforme și a ajutat la elaborarea programului Sabin, o serie de noi legi privind sănătatea.