Închide
Andra Berceanu, director executiv FePAL și mama unei eleve de gimnaziu, a relatat cum fiica sa și colegii săi au fost dați afară din biblioteca școlii, unde primiseră aprobare să filmeze un proiect pentru ora de Limba română.
Ea povestește că, în scurtul timp în care copiii au lucrat la proiect, ”bibliotecara i-a tolerat bombănind în timp ce juca Solitaire.”
Relatarea Andrei Berceanu:
Au un proiect la lb.română ce presupune și să filmeze într-o bibliotecă. Au discutat cu diriginta, au fost anunțați acești 8 elevi în spațiul “sacru” al bibliotecii școlii, spațiu care nu trebuie pângărit cu prezența lor. Bibliotecara i-a tolerat bombănind în continuu în timp ce juca Solitaire. Au trebuit chiar să reia din scene pentru că se auzea ea pe fundal. După un timp, nu s-a mai putut abține deloc și i-a dat afară. Azi a culminat cu faptul că nu i-a mai primit deloc în biblioteca școlii(❗️) și le-a spus să-i transmită dirigintei că ea nu îi trimite copii pe cap.
Au plecat la biblioteca din parc unde au fost primiți după două vorbe. Nu au terminat nici azi pentru că toate această situație le-a consumat timp, timpul lor liber, în timp ce doamna bibliotecară vrea să nu fie deranjată din jucatul de Solitaire la serviciu.
Pentru acest proiect, tot pe timpul lor liber, ei au avut de pregătit decoruri: ferestre de carton, un faun, nimfe și un inorog, decoruri pe care au trebuit să le tot plimbe de n ori, fără să se strice, pentru toanele unui adult frustrat plătit din bani publici. Au avut de învățat roluri, au trebuit să se ocupe de regie, de filmat cu anumite lumini și la final să monteze toată această piesă de treatru. În tot acest proiect complex, singurul aport al școlii ar fi fost biblioteca de pe fundal, dar tocmai aceasta a fost un mare incovenient, chiar și atunci când școala își dăduse acordul, doar că bibliotecara a acționat pe modelul stat în stat.
În 8 ani de școală a fost practic singurul moment în care am avut nevoie de ceva de la biblioteca școlii. Tot ce citesc, le cumpărăm noi.
Evident, am informat conducerea școlii, dar nici nu mai contează. Ceea ce ar fi putut fi o activitate interesantă s-a transformat într-un moment neplăcut care a dovedit o dată în plus că școlile nu sunt ale copiilor, nici măcar în extrem de rarele ocazii când au nevoie.
În toate țările civilizate proiectele de echipă se fac LA școală și ÎN TIMPUL orelor de curs, fiind parte din procesul educațional. Există inclusiv evaluare de tip project-based, dar nu mai are rost să facem comparații. Noi trăim în țara unde elevii școlii nu sunt tolerați în bibliotecă, în țara unde adulții sunt leneși și comozi, dar au multe pretenții de la copii.
De altfel, se poate observa și în acest caz cine nu a fost dispus la un minim efort, ba chiar a făcut tot posibilul să îi descurajeze și cine s-a dat peste cap să iasă bine în ciuda tuturor piedicilor.