Închide
Prof. Dragoș Iliescu explică, în cartea ”Testarea standardizată în educație”, cea mai recentă carte a sa, ce este un test standardizat.
Prof. Dragoș Iliescu este fondator al companiei Brio, al cărei obiect de activitate este testarea standardizată. De asemenea, el este specialist în psihologie aplicată în context ocupațional și în probleme de capital uman, precum și în testarea și evaluarea psihologică și educațională (cu o componentă interculturală puternică), profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, unde conduce și școala doctorală – și, de asemenea, profesor extraordinar în cadrul Universității din Stellenbosch.
Cum definește prof. Dragoș Iliescu testul standardizat, în cartea publicată la Editura Humanitas:
Ce e un test standardizat?
Acum știm ce este un test – dar ce este un test standardizat? Adevărul e că ideea de standardizare este parte integrantă din chiar definiția testului – am putea spune, așadar, că „test standardizat“ reprezintă o tautologie: evident că orice test are o componentă de standardizare! Totuși, ce ar trebui să fie caracteristic pentru un test pentru a‑și merita cu prisosință acoladele suplimentare de „test standardizat“?
Cea mai des întâlnită confuzie privind testele standardizate este aceea care pune semnul egal între „test standardizat“ și „test grilă“. Testele standardizate pot fi teste-grilă, dar această caracteristică nu este obligatorie. Cu alte cuvinte, există multe alte feluri de teste standardizate, care nu sunt teste‑grilă. Și apoi nu toate testele‑grilă sunt teste standardizate.
Conceptul de „standardizare“ în evaluare evocă o caracteristică fundamentală, care este de regulă asociată cu corectitudinea și tratamentul egal – deci cu deziderate sociale, spre care tindem. Anume că toți cei care vor fi evaluați (în acel proces) vor fi tratați la fel.
Mihai și Andrei sunt elevi într‑o clasă de a V‑a. La finalul anului, ei sunt evaluați printr‑un test la biologie. Dacă Mihai primește un test scurt și ușor de 4 întrebări, iar Andrei un test mai lung și mai dificil de 10 întrebări, vom fi cu toții de acord că cei doi copii nu au fost evaluați corect. Vom spune: este normal să primească același test – sau, dacă primesc teste diferite, ne așteptăm ca ele să fie echivalente: să aibă măcar același număr de întrebări și profesorul să facă tot efortul posibil ca întrebările din cele două teste să fie cam la fel de dificile.
Asta nu e însă suficient: evaluarea nu ține doar de test, ea este un întreg proces, care se concentrează și pe felul în care testul este administrat, scorat și interpretat.
Lui Mihai i s‑a explicat pe îndelete cum trebuie abordat testul și i s‑au dat și câteva exemple. Lui Andrei i s‑a cerut să citească singur instrucțiunile. E posibil ca aceste diferențe în felul în care a fost făcut instructajul să‑l fi dezavantajat pe unul dintre ei și să fi dus în final la diferențe în scorurile lor.
Mihai a dat testul într‑o zi normală de vară, când era răcoare și liniște în clasă și s‑a putut concentra. Andrei a dat testul a doua zi, când aparatul de aer condiționat era stricat, căldura era insuportabilă, iar muncitorii care reparau aerul condiționat interpretau Simfonia a IXa la bormașină. Performanța lor e posibil să fi fost diferită din cauza contextului în care au fost testați.
Răspunsurile lui Mihai au fost evaluate prin prisma tuturor pașilor făcuți în încercarea de a rezolva exercițiile, nu doar pe baza rezultatului final. Răspunsurile lui Andrei au fost evaluate doar prin prisma rezultatului final pe care l‑a marcat. E posibil ca procesul de scorare să‑l fi dezavantajat pe unul dintre ei, ducând la diferențieri și în scorurile lor.
Lui Mihai rezultatul obținut i‑a fost explicat în termeni de puncte forte și zone în care mai trebuie să lucreze. Lui Andrei i s‑a comunicat doar nota finală. E posibil ca procesul de interpretare și feedback să‑l fi dezavantajat pe unul dintre ei și să fi provocat totodată diferențieri în consecințele pe care le are testul.
Și diferențele pot continua… dar, în mod cert, vom spune, pe baza exemplului de mai sus, că Mihai și Andrei nu au fost tratați la fel. Principiul testării standardizate este acela că toți cei testați vor fi tratați identic în toate momentele importante (voi mai discuta despre variațiunile permise, căci există și acestea): același test, același instructaj, aceleași condiții de testare, același mod de scorare etc.
Așadar orice test prin care se fac eforturi pentru ca toate persoanele să fie tratate similar este un test standardizat. Tratamentul similar privește cel puțin formatul, conținutul, procedura, administrarea și scorarea testului, dar e posibil să vizeze și alte aspecte, mai subtile. Voi discuta mai târziu pe larg despre toate acestea. Până atunci, se impun câteva remarci care țin de fundamentul testării standardizate.
Testele standardizate nu sunt excepția, ci mai degrabă regula în științele naturii
E posibil să pară neobișnuit, dar adevărul este că testele standardizate, și nu cele nestandardizate, sunt „standardul“ (sic!) în știința serioasă. Testele utilizate în alte contexte decât evaluarea educațională sau psihologică sunt aproape întotdeauna standardizate – dacă înțelegem acest lucru, dezideratul testelor utilizate în domeniul educațional de a fi cât mai standardizate nu mai este atât de bizar cum le pare unora.
De exemplu, ar fi de neconceput pentru un fizician, un chimist, un biolog sau un medic să aplice o procedură de testare altfel decât este ea prescrisă – adică după tipicul standard. Nu dorim ca analizele noastre medicale să fie realizate de fiecare dată cu alți reactanți, cu altă concentrație a markerilor sau să fie raportate în altă scală decât fix cea prescrisă. Când analizele medicale sunt procesate standardizat, acest lucru are consecințe dezirabile: nu contează cine prelucrează respectivele analize, pentru că rezultatul va reflecta oricum realitatea, rezultatele fiind totodată comparabile pentru fiecare persoană între diferitele analize (Mihai are acum colesterolul mai mic decât îl avea în urmă cu 6 luni) și între diferite persoane (Maria are colesterol mai mic decât Mihai).
În domeniul științelor naturii este de neconceput ca un test să fie altfel decât standardizat – acesta este un fundament al științei, și anume că măsurarea este repetabilă. Din acest punct de vedere, ideea (din păcate încetățenită în educația din România) că vreun test serios ar putea să fie altfel decât standardizat este ciudată și reprezintă cu siguranță excepția.