Închide
Pe 4 ianuarie 1902, în urma unei întâlniri la Departamentul de Stat. Andrew Carnegie a promis o donație de 10 milioane de dolari pentru a înființa ca un centru pentru cercetare științifică de ultimă generație intitulat Carnegie Institution of Washington.
Pe 8 iunie 1902, New York Times a relatat că Dr. Daniel C. Gilman, președintele în exercițiu al Universității Johns Hopkins, urma să-l conducă și avea în plan să meargă în Europa pentru sfaturi privind organizarea sa de la cei mai buni educatori francezi, germani și britanici. Se prevedea că institutul va oferi burse de studiu și catedre care să permită celor talentați și pasionați de știință să desfășoare cercetări în mod dedicat. Acum este o instituție independentă, nonprofit, cu sprijin suplimentar din granturi federale și donații private. În timpul vieții sale, Carnegie a înființat și alte organizații neafiliate care îi poartă numele, de exemplu, Institutul Carnegie din Pittsburgh (1895).
Andrew Carnegie a fost un afacerist și filantrop american de origine scoțiană. A fost cel mai bogat om am secolului XX, succesul său fiind legat de corporația care îi purta numele – „Carnegie Steel Company”, unul dintre cei mai mari producători de șine de cale ferată de la acea vreme. Conform revistei Forbes din februarie 2008, averea sa era echivalentă cu 293,8 miliarde de dolari americani de la acea dată.
După o copilărie trăită în condiții dificile într-o Scoție bântuită de sărăcie, în 1848, Andrew Carnegie emigrează alături de familia sa în Allegheny, Pennsylvania , Statele Unite ale Americii, în 1848. Nici Allegheny nu era o zonă prea dezvoltată economic, dar chiar și așa Andrew, la doar 13 ani, reușește să-și găsească primul său loc de muncă, ca lucrător într-o fabrică de bumbac, unde lucra 12 ore pe zi și 6 zile pe săptămână. Salariul său de pornire a fost de 1 dolar și 20 de cenți pe săptămână.
Tatăl lui Andrew, William Carnegie, a început să lucreze într-o fabrică de bumbac, ca mai apoi să câștige bani din țeserea și vânzarea de lenjerii de pat. Mama lui, Margaret Morrison Carnegie, a câștigat bani din vânzarea pantofilor.
La 14 ani, Andrew Carnegie a lucrat ca mesager Oficiul local Telegraph din Pittsburgh . Abilitățile sale au fost remarcate de către Thomas A. Scott, chestorul diviziei de vest a Căilor ferate din Pennsylvania. A fost promovat ca secretar. În timpul Războiul Civil, Scott a fost numit secretar asistent de război și Carnegie a mers la Washington pentru a lucra ca mâna sa dreaptă. Munca lui Carnegie a inclus organizarea sistemul militar de telegraf.
După război, Carnegie l-a succedat pe Scott ca supraveghetor al diviziei de vest a Căilor ferate din Pennsylvania. Carnegie a investit cu viclenie în asocierile cele mai promițătoare, inclusiv în Compania Woodruff Sleeping Car și în mai multe fabrici mici de fier. Cel mai important dintre acestea a fost Keystone Bridge, o companie care a deținut o cotă de o cincime. Carnegie a făcut vizite regulate în Marea Britanie, unde a observat evoluțiile rapide din industria fierului. El a fost impresionat de convertorul inventat de Henry Bessemer. Carnegie și-a dat seama că oțelul va înlocui fierul pentru fabricarea mărfurilor grele.
În 1870, Carnegie a ridicat primul său furnal în care el a folosit ideile dezvoltate de Bessemer în Anglia. A fost urmată în 1874 de deschiderea fabricii de oțel de la Braddock. El și-a făcut mulți parteneri, printre care Henry Frick. A insistat întotdeauna în menținerea acțiunilor majoritare la diverse societăți. Carnegie a avut un interes deosebit în problemele sociale și politice și a scris o serie de cărți, inclusiv În jurul lumii (1881), An American Four-in-Hand in Britain (1883) și Democrația Triumfătoare (1886), în care a dezbătut egalitarismul ale Americii și inegalitățile de clasă bazate din Marea Britanie și alte țări europene. El a lăudat sistemul de învățământ american.
În 1889 i-a permis lui Henry Frick să devină președinte al Carnegie Steel Company, care s-a mutat la New York, pentru a face față importanței crescânde a cercetării și dezvoltării. Carnegie a petrecut șase luni în Scoția cu familia sa.
Într-un efort de a crește profiturile, Henry Frick a decis să reducă salariile în acord cu angajații săi. În 1892 , Uniunea Sindicatelor Muncitorilor din industria Oțelului și Fierului a convocat membrii săi la uzina Homestead a lui Carnegie pentru a face grevă. Frick a luat decizia de controversată de a angaja 300 de spărgători de grevă. O luptă sângeroasă a izbucnit între lucrători și spărgătorii de grevă, cel puțin 10 muncitori fiind uciși și 60 răniți în fața guvernatorului care obținuse comanda plasarea uzinei Homestead sub legea marțială. Miliția de stat a fost adusă pentru a prelua controlul asupra orașului, liderii sindicali fiind arestați și după cinci luni, greva s-a încheiat cu înfrângerea Uniunii. În plus, mișcarea forței de muncă de la Pittsburgh din zona oțelăriei a fost dizolvată pentru următoarele patru decenii.
Carnegie, care se afla în Scoția în timpul grevei, a fost furios pe Frick pentru că-l instruise pe acesta să nu utilizeze forța brută pentru înăbușirea grevei. În public, Carnegie nu l-a criticat pe Frick și, ca urmare a trebuit să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
Steel Company Carnegie a continuat să extindă între 1889 și 1899 producția anuală de oțel, care a crescut de la 332111 la 2663412 de tone, iar profiturile au crescut de la 2 milioane de dolari la 40 milioane dolari.
Însă, în 1901, Carnegie și-a vândut proprietățile industriale omului de afaceri american J.P. Morgan pentru suma de 480 de milioane de dolari, ceea ce reprezintă un record la acea vreme.
După ce Andrew Carnegie și-a vândut compania sa de oțel, s-a retras din afaceri și s-a devotat filantropiei. A înființat un fond “pentru îmbunătățirea umanității” și a donat o mare parte din averea sa, aproximativ 350 milioane de dolari, bani din care s-au construit 3.000 de biblioteci publice (peste 10% în Marea Britanie), Institutul Carnegie din Pittsburgh, Institute of Technology și Carnegie Institution din Washington, pentru cercetarea în domeniul științelor naturale și fizice. A făcut donații la peste 7600 de biserici din întreaga lume și la organizații care dispun de fonduri dedicate cercetării în domeniul științei, educației, păcii lumii și altor cauze, chiar și în ziua de azi.
În iunie 1889, Carnegie a publicat „The Gospel of Wealth” (Evanghelia Bogăției), în care a susținut că era datoria oamenilor bogați să folosească bogăția lor pentru bunăstarea comunității.
El a scris că un om care moare bogat moare dezonorat: „Omul care moare lăsând în urma lui averi de milioane, pe care a trebuit să le administreze pe parcursul vieții, va muri fără ca nimeni să-i regrete dispariția, fără ca nimeni să îl onoreze sau să îl cinstească. Indiferent pentru ce scop își lasă în folosință bogățiile lipsite de valoare. Pentru lucruri ca acestea, verdictul public atunci va fi: Omul care moare bogat moare disprețuit.”
∗ Descoperirea structurii ADN-ului: În anii 1950, cercetătorii James Watson și Francis Crick de la Laboratorul de Biologie Moleculară al Carnegie Institution of Washington din Cambridge, Marea Britanie, au realizat descoperirea revoluționară a structurii dublu helix a ADN-ului. Această descoperire a deschis calea pentru înțelegerea fundamentelor geneticii și a avut un impact major asupra biologiei și medicinei.
∗ Cercetări în domeniul astronomiei: Carnegie Institution of Washington găzduiește Observatorul Carnegie pentru Știință, care a contribuit semnificativ la cercetarea și descoperirile în domeniul astronomiei. De exemplu, în anii 1990, astronomul Wendy Freedman și echipa sa au măsurat cu precizie constanta Hubble, care descrie rata de expansiune a Universului.
∗ Studii asupra schimbărilor climatice: Carnegie Institution of Washington a fost implicată în cercetarea schimbărilor climatice și a impactului acestora asupra mediului. De exemplu, cercetătorii de la Departamentul de Științe ale Pământului al instituției au contribuit la înțelegerea proceselor care conduc la creșterea nivelului mării și la evaluarea impactului schimbărilor climatice asupra ecosistemelor marine.
∗ Cercetări în domeniul fizicii și chimiei: Instituția a sprijinit cercetări în domeniul fizicii și chimiei, contribuind la descoperirea și dezvoltarea unor noi materiale și tehnologii. De exemplu, cercetătorii de la Laboratorul de Fizică a Înaltelor Presiuni al Carnegie Institution of Washington au dezvoltat metode de a crea și studia materiale cu proprietăți unice la presiuni extreme.
Acestea sunt doar câteva exemple ale contribuțiilor Carnegie Institution of Washington la cercetarea științifică și inovație. Instituția continuă să sprijine cercetarea într-o varietate de domenii, contribuind la avansul cunoașterii și la rezolvarea problemelor majore ale societății.
Carnegie credea atât de tare că averea trebuie folosită în timpul vieții încât a optat pentru un impozit de moștenire de 100%.
Din fericire, Carnegie a lăsat câteva soluții practice oricărui milionar îngrijorat de o moarte nevrednică, necinstită și neonorată.
‘’Dacă vreun milionar nu mai știe cum să facă, într-un mod măreț, o faptă indiscutabil de bună cu banii care i-au rămas, există un domeniu care nu poate fi niciodată îndeajuns de finanțat și acesta este EDUCAȚIA’’, a scris Carnegie. De altfel Andrew Carnegie a cheltuit în domeniul Educației majoritatea averii sale nete de 372 miliarde de dolari (sumă actualizată în banii de astăzi).
După moartea sa, Carnegie a fost înmormântat într-un mormânt simplu, fără morminte sau monumente extravagante. El a dorit ca averea sa să fie folosită în scopuri filantropice și nu pentru a-și construi un mormânt grandios.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și:
3 ianuarie 1957: Este prezentat Hamilton 500, primul ceas de mână cu baterii