Închide
de Cristian Tănase, profesor
Astăzi, porțile școlilor sunt largi deschise pentru a face față numărului mare de copii, părinți, bunici și profesori, care vin să se bucure de deschiderea noului an școlar. Pentru cei care nu încep un nou ciclu de învățământ este bucuria revederii cu colegii, cu dirigintele, cu alți profesori. Pentru cei care au trecut în clasa pregătitoare, clasa a V-a și clasa a IX-a, este curiozitatea descoperirii, explorării. Oare cum o să fie profesorii? Oare cum o sa fie elevii?
Anul școlar a început și cu diferite schimbări. Una dintre ele este aceea că părintele poate solicita, în termen de 5 zile lucrătoare, reevaluarea lucării scrise. Într-adevăr, pentru mulți colegi profesori, acest lucru poate reprezenta un stres. Dar de ce să reprezinte un stres? De ce pornim de la faptul că cineva este pus la zid prin această posibilitate de a solicita reevaluarea lucrării scrise?
Știu foarte mulți colegi profesori care, după ce dau un test, ora următoare, când aduc lucrările scrise, rezolvă testul în clasă. Astfel, elevii au posibilitatea de a se autoevalua. În acel moment, elevii pot oberva dacă li s-a acordat punctajul conform baremului. Pot exista diferențe, pot exista erori, dar nu cred că vreun profesor va refuza să modifice un punctaj dacă observă că l-a acordat eronat. Pentru că, și noi profesorii, suntem oameni, suntem obosiți și putem greși. Important este să se remedieze eroarea, astfel încât nimeni să nu fie prejudiciat în vreun fel.
În momentul în care părintele va solicita reevaluarea lucrării sau o discuție pe această temă, cu siguranță profesorul va arăta baremul scris. Să se poate observa astfel, unde elevul mai are de îmbunătățit diferite aspecte și ce cunoștințe și-a însușit. Este important ca relația părinte-profesor să fie construită astfel încât să îl aibă în centrul ei pe elev.
Eu unul, sunt adeptul comunicării cu părinții. Chiar dacă nu sunt diriginte, le recomand părinților să mă sune, să mă contacteze. Numărul meu de telefon îl au toți elevii mei. Li-l dau din prima oră. Oricând știu că mă pot suna. Niciodată nu au facut-o decât în situația în care era o situația de rezolvat.
Unii părinți m-au sunat să mă întrebe de copilul lor. Și mereu le-am răspuns cu bucurie. Unii mi-au scris pe Facebook. Am răspuns și acolo. 🙂 Alții m-au găsit și la școală – chiar astăzi o mămică m-a oprit la școală să mă întrebe de copilul dumneaei, pe care nu îl mai am la școală. Cum s-a comportat în proiecte? Și am răspuns. Niciodată nu am considerat că un părinte mă trage de mânecă dacă se interesează de propiul său copil. Sunt convins că îl întreabă și pe diriginte. Dar, parcă altfel este să afle de la sursă, nu? Ține de abordarea fiecăruia și tema discuției.
Personal, un test, o lucrare scrisă, nu aș discuta-o la telefon cu părintele. Trebuie discutat cu testul și cu baremul în față. Dacă un părinte mă sună să mă întrebe dacă observ diferite schimbări ale copilului în urma implicării în proiecte, da, sunt de acord cu o discuție în telefon. Cum de altfel, una este să te sune la ora 16:00 un părinte și alta este să te sune la ora 22:00 să te întrebe de rezultatele unui test.
La finalul anului școlar precedent, am pus mâna pe telefon și am sunat o mămică. Îi promisesem că o voi contacta să îi spun despre implicarea copilului în proiecte. Și i-am spus cât de mult s-a schimbat în bine și cât de pasionat este în ceea ce face. Și mi-a dat dreptate. Și dumneaei observase acest lucru.
Relația profesor-părinte, la fel ca și cea de profesor-elev, se construiește. Iar acest lucru necesită poate, efort din ambele părți. Dar, o dată construită… vă spun că merită! Și îți dai seama de această relație abia după ce termină clasa a XII-a. Să te sune/scrie un elev și să îți zică, „Domnu` când aveți timp să ne vedem la o cafea? Căci o să plec din țară la facultate și vreau să mă mai întâlnesc cu dvs.”, este unul dintre cele mai frumoase sentimente.
Cheia pentru o relație bună profesor-elev-părinte este comunicarea și ascultarea. Comunicați și ascultați fiecare parte și construiți o relație bazată încredere și respect. Prafrazându-l pe Simion Mehedinți, împreună chiar putem fi izvoare de lumină, de frumusețe și armonie, fiindcă noi suntem pentru copii centrul Universului.