Închide
Performanța școlară: cum o susținem și când devine toxică
Educație Privată prezintă rubrica ”Sfatul Profesorului”, în colaborare cu Flavian Georgescu, profesor de matematică la ICHB, fondator al centrului Mate Performanță.
Profesorul Flavian Georgescu, antrenor de olimpici la matematică și fost olimpic național, le va oferi părinților, cadrelor didactice și elevilor sfaturi despre cum să abordeze relația cu școala, cum să se raporteze la performanțele academice și la momentele importante din parcursul școlar.
Mai multe despre centrul de pregătire Mate Performanță, aici.
În ediția de astăzi a rubricii, profesorul Flavian Georgescu explică metodele corecte de a susține performanța școlară și de a evita ca ambițiile părinților să devină abuzive:
În urmă cu ceva vreme, am spus în cadrul unui podcast că a forța un copil care nu are abilități să facă performanță este o crimă emoțională. Acest subiect a fost apoi foarte dezbătut și am citit multe comentarii pro și contra acestei afirmații. De aceea, astăzi am simțit nevoia să vorbesc despre copiii pe care îi observăm că au o capacitate mult mai mare decât media clasei lor și pot aprofunda cunoștințele într-o măsură mult mai mare decât ce se predă la orele de la școală, cu alte cuvinte vom vorbi despre copiii supradotați.
Sunt oare toți copiii genii sau doar o parte dintre aceștia strălucesc la învățătură? Cum abordăm ca părinte și ca dascăl situația în care observăm că avem de a face cu un copil extrem de bun la învățătură cel puțin la o anumită disciplină? Ce nevoi are acel elev?
În primul, personal, pornesc de la premisa că fiecare persoană se naște cu cel puțin un talent, dacă nu mai multe. Consider că fiecare elev și că fiecare om are niște pasiuni, doar că și le descoperă mai devreme sau mai târziu, iar din păcate, alțîi niciodată. Dacă vorbim despre genii, despre copii nu doar pasionați sau doar mai buni decât media celorlalți, aici, da, specialiștii spun că doar 16% dintre copii dețin abilități atât de înalte. Tot specialiștii consideră că undeva după vârsta de 12 ani copilul își cristalizează aceste competențe și începe să și le pună cu adevărat în valoare.
Dar haideți să discutăm atât despre elevii supradotați, cât și despre elevii foarte buni, pasionați de o anumită disciplină, însă nu neapărat geniali. Ce facem cu acești copii noi, dascălii și noi parinții? Ce să facă un elev când se află într-o astfel de situație? Nu pot să nu îmi aduc aminte de perioada din anii de gimnaziu când mi-am descoperit marea mea pasiune pentru matematică. Stăteam nopțile și mă gândeam la probleme de matematică, iar bunica venea și îmi închidea lumina spunând-mi.. Treci băiete la culcare! E 1 noaptea! Eu ziceam, da bunica, mă culc acum. De unde? Cum pleca, cum deschideam lumina și lucram la matematică! La mare, vara, în fiecare zi aveam cu mine o culegere de matematică și lucram. Trecea lumea pe lângă mine și spunea vai, săracul… a rămas corigent!
Sunt atât de mulți părinți care din dorința de a își vedea copiii campioni, primii în lume, îi forțează să facă performanță în ceva și îi îndoapă cu matematică, cu fizică, cu tot ce le e mai la îndemână. De multe ori, părintele își dorește că propriul copil să facă performanță fix în domeniul în care el ca părinte nu a reușit și se regăsește el în performanțele copilului, ceea ce nu e deloc fair play.
Atunci cum stă treaba cu performanța în educație? Eu sunt primul care o susțin, ba mai mult decât atât, tot timpul meu profesional mi-l dedic performanței în matematică, performanței în educație.
Totuși, aici trebuie să avem grijă de câteva aspecte. În primul rând, este esențial ca elevul să își descopere talentul și pasiunea pentru o anumită disciplină. Este o condiție ESENȚIALĂ ca să putem discuta despre performanță școlară. Aici noi, dascălii avem un rol foarte important în a încerca să descoperim acești elevi și să ne predăm materia astfel încât să fie cât mai atrăgătoare pentru elevii noștri. Părinții sunt cei care vreau să cred că stau mereu aproape de copiii lor și observă pasiunile și talentele lor.
Abia după ce copilul arată că îi place o anumită disciplină, îl susținem să își urmeze visul, să performeze atât cât se poate în această ramură. Dar atenție… e diferență enormă între a forța un copil și a susține un copil. Și da, consider că a forța un copil să performeze la o materie unde nu este capabil să facă asta reprezintă un abuz asupra acestuia. Eh, de multe ori părinții și dascălii nu reușesc să facă această diferență care are o graniță foarte fină între forțare și susținere. Da, când copilul este capabil, când îi place o materie, îi simțim potențialul, atunci este musai că noi părinții și profesorii lui să îl susținem cât putem noi de mult și necondiționat să performeze. Este nevoie de timp și de sacrificiu pentru a performa, dar și rezultatele sunt pe măsura muncii. Dacă și noi, adulții, simțim nevoia de a fi susținuți, dacă și noi, adulții, avem zile în care nu ne vine să mergem la serviciu, ce să mai spunem de un copil care are un orar atât de încărcat? Acești copii au nevoia de susținerea noastră din toate punctele de vedere pentru a își îndeplini obiectivele, pentru a se pregăti și pentru a performa.
Îmi spunea cineva că nu a auzit de copii care au fost forțați să învețe să ajungă rău în viață, dar elevii din ziua de azi care stau pe tablete toată ziua nu vor ajunge rău? Mai bine să îi forțăm să performeze decât să îi lăsăm să facă ce vor. Aș vrea să subliniez că da, eu am avut elevi care au fost forțați să performeze în matematică și au venit la mine implorandu-mă să îi ajut pentru că efectiv au depresie și nu mai sunt în stare să facă nimic. Aici e problema, să nu exagerăm în a ne uită la situațiile extreme… la elevii olimpici versus elevii care nu și-ar face tema niciodată.
În concluzie, să susținem excelența, să sutinem educația de performanță, pentru că societatea a evoluat cu ajutorul oamenilor de știință, avem nevoie de viitori adulți care să își cunoască meseria lor, nu să știe câte puțin din toate meseriile, dar să nu se priceapă bine la nimic. Elevii care excelează în învățătură au toate șansele să devină mari oameni ai acestei societăți, vor avea o stimă de sine profesională ridicată, ceea ce e extrem de important, vor putea accesa marile universități din lume. Și ce ne mai bucurăm atunci când olimpicii noștri sunt mereu pe podium în lume și România este reprezentată la înălțime mereu. Față de acești elevi nu putem spune decât…. RESPECT!
Conținutul acestei rubrici este disponibil, în format radio, și la Național FM.