Închide
O petiție online în care este solicitată legalizarea sistemului de homeschooling în România a reușit să strângă peste 5000 de semnături până în acest moment.
Petiția a fost inițiată pe platforma DeClic.
Ce argumente au inițiatorii:
Homeschooling-ul este un sistem alternativ ce poate oferi multiple avantaje in procesul educational atata copiilor cat si familiilor care il aleg.Lipsa de organizare, bullyingul, materii mult prea incarcate si neadaptate nevoilor copiiilor, inflexibilitate si programe invechite, promovabilitatea scazuta si rezultate slabe la testarile internationale,dorinta de a avea mai mult timp si flexibilitate ii fac pe parinti sa aleaga sistemul homeschooling. Statul roman ar trebui sa inteleaga aceasta nevoie si sa gaseasca solutii pentru a reglementa si a legaliza acest sistem. Prin existenta unor legi clare si a unor sisteme de evaluare atat a copiiilor cat si a familiilor s-ar clarifica situatia actuala a celor ce aleg sistemul homeschooling.
Homeschooling este activitatea de educare a copilului de către părinți sau tutori profesioniști (meditatori), în locul unei educații standard în școală.Educația acasă a apărut în țările dezvoltate în cadrul familiilor – îndeosebi cu studii superioare chiar în educație – drept alternativă pentru studiul deficitar al școlilor din regiunea respectivă.Aceasta distinge două concepte: homeschooling și unschooling (școlirea acasă și, respectiv, neșcolirea).Homeschooling este educarea acasă ce se face după o anumită structură (un program educațional structurat, chiar dacă nu în stilul programei școlare obișnuite), un tip de educație de regulă realizat prin înscrierea la o școală-umbrelă, care certifică, în final, anumite competențe ale copilului.Unschooling este educarea fără structură, educația liberă de orice reguli sau metode prestabilite, învățarea nestructurată, care se bazează pe cultivarea pasiunilor copilului, pe ritmul său de învățare și pe dorințele lui (există școli-umbrelă care sunt deschise inclusiv acestei modalități de abordare).
Unschoolingul este, în fapt, neșcolirea, însă nu în sensul absenței educației, ci în sensul absenței totale a sistemului.În ambele variante, rolul părinților în formarea copilului este vital, pentru că ei îl ajută să descopere, îi pot stimula curiozitatea, îi pot observa pasiunile și înclinațiile și îl pot îndruma. Fie că e vorba despre homeschooling, fie de unschooling, părintele este foarte important. Unschoolingul, de fapt, nu este un concept nou, doar numele care i-a fost dat de societatea modernă îl face să pară așa. În fond, în alte vremuri, când nu existau școli (sau nu pentru toată lumea), copiii unei comunități învățau lucrurile necesare viețuirii și dezvoltării lor ca indivizi într-un ritm propriu, în cadrul comunității, de la părinți, bunici, vecini, bătrânii satului, meșteri, preoți etc. Astfel, unschoolingul este un fel de reîntoarcere la lipsa metodei și structurii, cu diferența majoră a accesului la informație și a multitudinii informației din prezent. Țări precum cele aparținând Comunității Națiunilor (the British Commonwealth) au permis în mod legal această formă de educație. În anul 2016, în SUA existau peste 2,3 milioane de copii care făceau cursuri la domiciliu.
În Franța, educația școlară acasă este legală, dar necesită înscrierea copilului cu autoritățile la „Inspection Académique” și la primăria orașului (Mairie). Inspecții ale copilului sunt întreprinse începând cu vârsta de șase ani în regim bianual. Copilul este supus unor teste la Limba Franceză și Matematică. Scopul examinării este de a detecta progresul copilului și de a asigura nivelul acestuia în raport cu vârsta (nivelul unui școlar de aceeași vârstă este irelevant în aceasta situație).
În Irlanda, dreptul unei educații acasă este garantat prin constituție.În Canada, numărul oficial al școliților la domiciliu este de 10.000, iar cel neoficial se estimează în jurul valorii de 20.000.
În România legea este ambiguă, învățământul general fiind obligatoriu, iar retragerea nejustificată a copilului de la acest învățământ se pedepsește cu închisoare sau amendă.Legea nu menționează nimic referitor la ce semnifică „justificat” în asemenea cazuri, în condițiile în care există abandon școlar de 19-20% în învățământul obligatoriu.Constituția României scrie că „Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine”.Numeroase studii întreprinse au arătat că tinerii școliți acasă au obținut rezultate mai bune decât elevii din școlile publice sau private.În anii ’70 Raymond S. și Dorothy N. Moore au studiat diferențele în mediul social pentru copiii școliți acasă în SUA. Concluzia acestor studii a fost că tinerii ar trebui feriți de educația formală până la vârsta de 8-10 ani. Motivul este dezvoltarea simțurilor, coordonarea, dezvoltarea neurologică și cognitivă care ajung la pragul potrivit de-abia la acea vârstă.Conform teoriei initiata de John Holt, copiii au instinct natural pentru invatare. Copiii învaţă cel mai bine înainte de a merge la şcoală, când „învăţatul este precum respiratul”, atrage atenţia celebrul reformator educaţional John Holt. Odată intraţi în sistemul clasic de învăţământ, micii şcolari ajung repede să fie umiliţi, speriaţi şi descurajaţi. Văduviţi de dorinţa firească de a explora, ei se vor simţi copleşiţi de cerinţe fără noimă şi de testări care ignoră punctele lor forte. Vor căuta strategii de a păcăli profesorii sau se vor limita la a învăţa strict „pentru examene”.John Holt (1927–1985), apreciatul reformator al sistemului tradiţional de învăţământ din SUA, a promovat şcolarizarea la domiciliu şi a devenit celebru pe întregul mapamond în 1964 odată cu volumul How Children Fail.