Ministrul David a făcut un lucru bun și un lucru mai puțin bun

Ministrul David a făcut un lucru bun și un lucru mai puțin

de Gabi Bartic, CEO Brio

Am început de zeci de ori statusul ăsta. În cap, dar nu numai în cap, am dat și din degete pe-aici.

Cred că ministrul David a făcut un lucru bun și-un lucru mai puțin bun.

Cel bun e ăla că a început discuția despre planuri-cadru punând rama corectă: ele sunt despre elevi. Despre copii. Despre ei, despre cum trebuie să-și antreneze abilitatea de a alege ce li se potrivește, despre încrederea pe care noi, societate, noi, profesori, noi, părinți, trebuie să o avem că vor lua deciziile care le servesc scopului mai mare. Care scop e al lor, nu al nostru. Și pe care trebuie să-i ajutăm să-l atingă.

Sigur că e greu. Sigur că, de la „nu știi tu ce-ți trebuie, ia asta, asta îți trebuie” când asta e o mare salată „cu de toate” e greu să ne obișnuim cu „uite, asta e în fața ta. Există o parte care e ne-negociabilă, e common knowledge că îți trebuie în viață și e parte din ce vreau eu, țară, când vorbesc despre absolvenți de liceu. Pe lângă asta, va mai decide școala câte ceva, bazat pe specificul ei: fie că știe că vin mulți copii care dau la medicină, fie că știe că are super-rezultate la Geografie șamd. Și apoi mai avem niște ore cu alegerea cărora te delegăm pe tine, viitor adult: ne bazăm că vei alege ceva ce-ți va împlini parcursul în mod corect, că nu vei alege orele unor profesori pe care-i știi indulgenți doar pentru că n-ai chef de studiu, dar chiar și dacă alegi așa, ne bazăm că vei ști că e alegerea ta și doar a ta.”

E greu pentru școală care, până acum, avea totul digerat: it is what it is, nu e bun, dar aia e, nu se schimbă. E greu pentru profesori, care nu aveau de făcut efortul de a-și transforma disciplina astfel încât să se plieze pe ce așteptări și pe ce nevoi au copiii. E greu și pentru părinți, unii nu pricep nimic din trunchi-comun, CDEOȘ, șamd, Dumnezeule, e greu și pentru oameni care știu cât de cât legi și mecanisme. Mai avem și practica anterioară care zice: opționalele n-au fost niciodată opționale, de fapt a fost un soi de conformare la nevoia de a completa ore, norme, catedre. DAR CEL MAI GREU e pentru copii: când anume, în parcursul lor școlar, au fost lăsați să ia decizii, să aleagă ce vor și să-și asume, rațional, deciziile?

Cel rău (ziceam de lucrul rău pe care i-l reproșez ministrului) e că a pornit de la premisa că „se va înțelege”. Că tabelele alea cu cifre și inițiale vor fi citite simplu și înțelese de toți cei interesați. În țara copiilor care citesc și nu știu ce-au citit, în țara în care, cu formula în față, copiii refuză să facă raționamente „pentru că n-am făcut asta cu doamna”, în țara în care poți ascunde lesne premii imense pentru cei care citesc atent în contractele semnate (de muncă, de cumpărare, de orice, nu mai zic de cărți tehnice) ne mirăm că punem în consultare niște zeci de tabele și oamenii suferă, în masă, de sindromul TLDR și citează titluri tâmpe puse pentru trafic, că nu îndrznesc să îmi permit să bănuiesc de conspiraționisme taman pe a cincea putere din stat. Reproșăm profesorilor că-s prea teoretici, reproșăm manualelor că-s prea stufoase și pline de informația niciodată folositoare. Și avem dreptate. Hai să comunicăm noi diferit, explicând, pe limba părinților, copiilor, profesorilor CĂ NICI VORBĂ să fie scoasă Geografia sau Istoria, că cei care le vor dori studiate le vor putea studia, că nici vorbă să transformăm copiii în roboți analfabeți scoțând limbile străine (pun și româna aici, asta să fie gluma mea). Că e doar o chestiune de ÎNȚELEGERE și e cam așa:

Eu, sistem, sau eu, adult responsabil cu educația ta, te văd (pe tine, elevul meu). Îți văd și înțeleg nevoile, îți văd și înțeleg timpul limitat, te știu capabil de a lua deciziile cele mai bune pentru tine (până la urmă, ești produsul nostru, al adulților din jurul tău) și te las să alegi dacă vrei să faci mai multe ore de Info, de Română, de Germană, de Geografie sau de Sport. Da, știu că vei lua deciziile cele mai bune pentru că TU ești în fața examenului de BAC și TU știi ce ai nevoie și asta e tot ce contează: nu normele, catedrele, nu ce cred ei că-ți trebuie ție. Ce pot face eu e să-ți arăt cât de fain poate fi să știi și Chimie, și Geografie, și Istorie (a religiilor, a Comunismului sau a Franței). Tu, elevul la care eu, sistem, am lucrat timp de 11 ani, contezi. Și voi fi alături de tine în toate alegerile, bune și proaste. Și te voi ajuta să le corectezi pe ultimele.

Cam asta cred eu. Și zău că îl bănuiesc atât pe Ministrul David, cât și pe toți cei anteriori care au lucrat la planurile astea, dar și pe toți oamenii care au fost parte a grupurilor de lucru timp de mulți, mulți ani, doar de intenții bune. Pentru că ce a ieșit e o premisă să ne facem bine. Nu rapid. Dar bine.