Închide
Ana Blandiana, poetă, activistă și disidentă anticomunistă, dar și fiică de preot, a vorbit despre obscurantismul încurajat de preoți, aderarea la idei extremiste și despre lupta Europei pentru democrație într-un interviu acordat lui Matei Udrea pentru News.ro.
Ana Blandiana a subliniat că, în ciuda problemelor, Europa rămâne ultimul bastion al drepturilor omului, chiar dacă unele decizii politice – precum gestionarea crizei migrației – au avut consecințe neprevăzute. Totuși, ea consideră că momentul actual poate fi unul de trezire pentru un continent care a căzut pradă „libertății leneșe” și, de asemenea, atrage atenția asupra unei tendințe periculoase: transformarea credinței într-un instrument de obscurantism, susținut de o parte din cler.
Redăm, mai jos, o parte din dialogul dintre Ana Blandiana și Matei Udrea:
Matei Udrea: Mai credeţi, în momentul ăsta, în viitorul unei Europe democratice şi creştine?
Ana Blandiana: Păi, cred că întrebarea şi mai dură ar fi dacă mai cred în viitorul unei democraţii! Pentru că, dacă Europa pierde acum definitiv bătălia, nu văd cine altcineva ar continua democraţia! La ora asta, doar Europa se încăpăţânează. De altfel, Europa este autoarea drepturilor omului. Europa pierde din viteză inclusiv pentru că este credincioasă propriilor idei, nu? Sigur că Italiei sau Germaniei nu le era uşor să primească migranţi în permanenţă şi să nu ştie ce să mai facă cu ei, dar o făceau în numele drepturilor omului, în primul rând, pentru că ideea Angelei Merkel că vor avea în felul acesta braţe de muncă a căzut în cel mai scurt timp. S-a văzut că nu braţe de muncă câştigă, ci câştigă persoane pe care trebuie să le întreţină. Toţi voiau în Germania pentru că în Germania primeau prin lege ajutoare.
În condiţiile astea, având în vedere ce aţi spus şi dumneavoastră, că Europa a rămas singură între Rusia şi Statele Unite, credeţi că Uniunea Europeană va rezista?
Eu nu sunt Mafalda. Ce pot să spun este că, în mod sigur, e foarte greu. Dar sper din toată inima că nu vor ceda. Uite, Ucraina este un bun exemplu de ce se poate face prin încăpăţânare şi prin voinţă, ca să zic aşa. Adevărul e că din prima clipă, când a început războiul, şansele lor păreau mici. Şi totuşi, în jurul lor s-a creat o bulă care ţine democraţia în strălucire, ca să mă exprim aşa, solidaritatea democratică din lume. Am citit o carte apărută în urmă cu vreo 20 de ani, cred, a unui sociolog american, cartea se numeşte „Sfârşitul Europei“. Ţin minte că am luat-o pentru titlu şi am citit-o cu mare curiozitate. Erau foarte multe argumente, autorul fiind sociolog, mergea mai mult pe cifre, pe statistici. O cifră era aceea – deci asta în urmă cu 20 de ani! – că în Europa o femeie şi un bărbat produc 1,2 copii. Deci, cifra de înmulţire este 1,2, în timp ce în Islam este 8. Şi după aceea, mai târziu, am aflat că în America Latină este chiar 10. Deci, asta e o chestie din afara politicii, ca să zic aşa. Asta ţine doar de faptul că, în general, oamenii în bunăstare devin mai egoişti şi se gândesc să le fie viaţa mai uşoară. Deci, extraordinar de mulţi factori contribuie în acest sens. Dar există în româneşte un proverb extraordinar: tot răul e spre bine. Eu sunt convinsă că acest moment îngrozitor pentru Europa este spre bine, pentru că Europa intrase într-o libertate leneşă. Adică o libertate şi o stare în care dormita.
O indolenţă.
O indolenţă! Ei bine, e clar că acest moment e un moment de trezire! Şi poate ne trezim de-adevăratelea! Poate chiar reuşim!
Sunteţi optimistă! V-am citit ultimul volum, „Mai mult ca trecutul“, de fapt jurnalul pe care l-aţi ţinut în perioada 31 august 1988-12 decembrie 1989, şi m-am gândit la următoarea întrebare: credeţi că aţi putea să mai treceţi prin ce a fost atunci, în dictatura lui Ceauşescu?
Să ştiţi că…
Nu întreb întâmplător. Unii visează acum la perioada de atunci. Avem chiar un fost candidat la Preşedinţie care ne-a promis că, dacă ajunge la putere, desfiinţează partidele, conduce direct cu poporul, din prima secundă va interzice aşa-zisa „reţea Soros“. S-au făcut liste cu duşmanii poporului. Acest om a ieşit pe primul loc la turul I al alegerilor prezidenţiale din 24 noiembrie.
Cred că aş începe să vă răspund de foarte departe, din perioada Ceauşescu, când toată lumea mă întreba de ce nu rămân în străinătate. Pur şi simplu nu mi-am pus niciodată problema! Pentru că…
Nu v-aţi gândit niciodată?
Nu! Efectiv, niciodată nu m-am gândit! Nu cred că aş fi rezistat nici ca om, nici ca scriitor. Legătura cu întrebarea dumneavoastră este că, gândindu-mă la perspectiva care fusese foarte probabilă – sper că nu mai e probabilă şi acum – de a câştiga Georgescu m-am gândit: „S-ar putea întâmpla să ajung acum să fiu obligată să emigrez?“. Adică pare de neînchipuit, dar mi se pare mai probabil! Pentru că atunci simţeam că toată lumea este ca mine. Şi chiar aveam dovezi, în perioada când eram interzisă găseam flori prinse în poartă sau pe scări, deci întotdeauna aveam acest sentiment, că acasă lumea este cu mine. Cred că şi ăsta era unul din motivele pentru care nu-mi puneam problema să plec, nu văd cum aş mai fi putut continua să scriu ştiind că nu mă mai citeşte nimeni. Asta era o paranteză. În timp ce acum asta era cel mai teribil: majoritatea ar fi votat aceste idei, în caz că ar fi câştigat Georgescu! Şi atunci, de ce aş mai fi rămas? Doar pentru frumuseţea pământului, care era şi mai dureroasă în condiţiile astea?
Eu sunt sigur că v-aţi gândit la acest aparent paradox, oameni care se declară credincioşi, care toată ziua postează pe reţelele de socializare rugăciuni şi poze cu sfinţi, aderă la nişte idei extremiste care promovează inclusiv violenţa ca soluţie de rezolvare a problemelor. Aceşti oameni credincioşi aderă la idei totalitare care nu sunt deloc creştine!
Fără îndoială că sunt obscurantisme! E vorba de obscurantism, iar faptul că mulţi preoţi au încurajat acest lucru… Am auzit că au existat şi predici în acest sens, ceea ce mie, ca fiică de preot, mi se pare îngrozitor de umilitor. Ţin minte că tata intra la închisoare pentru că venea foarte multă lume la biserică atunci când predica el şi băga anumite idei în formă religioasă care apoi „transpirau“. O făcea ca să-i ţină pe oameni în viaţă sufleteşte. Iar acum, în aceeaşi biserică, când în sfârşit am ajuns la o libertate – pentru că e clar că acum suntem liberi, asta nu poate nimeni să nege – preoţii să facă aceste lucruri?
Ei contestă şi lucrul ăsta! Spun că nu suntem liberi, că suntem sub dictatura Bruxelles-ului şi că ni se bagă pe gât inclusiv aceste politici, woke şi…
Vreau să vă spun ceva, e clar că n-ajungem la nimic încercând să discutăm logic nişte lucruri absurde! Este clar că nu există nimic logic în ce susţin ei, iar legătura cu formele religioase ale ortodoxiei vine de la Putin, în primul rând! Din moment ce cu Putin sunt şi Putin se închină toată ziua, deşi ei ştiu că era ofiţer KGB şi ştiu că KGB-ul sau NKVD-ul au ras de pe faţa pământului Biserica Ortodoxă Rusă. Cred că rădăcina vine din faptul că aceşti oameni se apropie de credinţă într-un fel absolut împotriva lui Iisus Hristos. Iisus zicea: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi“. Iar ei percep credinţa ca un obscurantism, ca pe ceva care nu conţine niciun fel de libertate de gândire. Ăsta e cuvântul: obscurantism! Şi în ăsta intră foarte multe.
Adică ei, crezând că sunt credincioşi, de fapt sunt obscurantişti.
Da, exact! Adică n-are nicio legătură cu credinţa în Dumnezeu toată această poveste.
Citește interviul integral pe News.ro.
Ana Blandiana: Singura șansă a României este Nicușor Dan președinte și Ilie Bolojan premier