Închide
Cum apropiem copiii mai mult de o anumită disciplină
Profesorul Flavian Georgescu, antrenor de olimpici la matematică și fost olimpic național, le oferă părinților, cadrelor didactice și elevilor sfaturi despre cum să abordeze relația cu școala, cum să se raporteze la performanțele academice și la momentele importante din parcursul școlar.
Tema zilei de astăzi este una extrem de sensibilă și se referă la modalitățile prin care un profesor sau un părinte poate să îl determine pe elev să fie pasionat de o anume disciplină… matematică, limba română, biologie, poate o limbă străină… Există oare vreo tehnică minune prin care un copil total nepasionat de chimie de exemplu, să ajungă în câteva luni să o învețe de drag? Ce factori influențează școlarul să fie pasionat de anumite discipline școlare? E vorba doar de abilitățile copilului? E corect să ne exprimăm cum că unii elevi sunt slabi la învățătură? Se pune problema că anumiți copii sunt mai buni decât alții?
Dragii mei, lucrurile nu stau deloc așa. Că ne place sau nu să recunoaștem, noi, adulții, suntem în mare măsură responsabili pentru eficacitatea școlară a copiilor noștri. Noi creștem copiii. Părinții îi formează din momentul în care aceștia se nasc, aceștia pășesc pragul școlii venind din sânul familiei, profesorii sunt cei care își pun apoi amprenta pe zona educației, ei sunt cartea de vizită a școlii. Un elev va vedea școala prin prisma cadrelor didactice din acea instituție și prin oglinda educației din familie.
Așadar, ceea ce semănăm, aia culegem. De aceea, în ediția de astăzi a emisiunii noastre, mi-am propus să evidențiez câțiva factori extrem de importanți care pot influența decisiv în mod pozitiv viziunea copiilor și dragostea față de școală.
În primul rând, haideți să conștientizăm un lucru fundamental de la care pornește toată discuția. Dragii mei… copilul la vârstă fragedă, nu învață de dragul materiei respective, ci de dragul profesorului. Copilul nu vrea să obțină nota 10 pentru a fi trecută undeva în catalog și arhivată apoi în baza de date al secretariatului școlii, el dorește să obțină 10 pentru a-l face fericit pe profesorul lui, pe tata, pe mama, pe bunici. De aceea, noi adulții, avem un rol major în acest proces educațional… profesorii ar fi de dorit să fie cât mai plăcuți în ochii elevilor, iar părinții să se bucure de toate reușitele copiilor lor. Să îi aprecieze, să le evidențieze efortul… pentru că asta îl va motiva pe copil să facă și mai mult din ceea ce a văzut că poate să facă bine. Nu sunt de acord cu metodele vechi de a critica elevii, de a le scoate în evidență lucrurile negative tocmai pentru a se îndrepta. Copiii de azi nu mai sunt cei de acum 30 de ani. Aceștia nu vor mai reacționa la astfel de stimuli, decât poate pe moment. Pe termen lung, astfel de metode conduc la dezvoltarea unor adulți fără încredere în ei, plini de frustrări, anxioși și care nu vor avea abilitățile necesare pentru a își realiza propriile obiective.
Să ne concentrăm acum atenția asupra cadrelor didactice… ce soluții au pentru a putea fi acele persoane care să motiveze copiii spre a învăța, care să le deschidă apetitul elevilor de a explora disciplina respectivă? Primul lucru pe care noi, dascălii trebuie să îl facem este să ne punem mintea la nevoile elevului. Cum vorbim cu bebelușii, cu un copil de 3 sau de 4 ani? Ne ghemuim, ne aplecăm capul astfel încât să ajungem la nivel cu el, de ce? Știm că doar așa ajunge mesajul la copil, nu de sus, nu cu superioritate, ci doar dacă ne așezăm cu el la același nivel…eh… așa este și cu elevii mai mari… doar că aici nu mai discutăm despre aplecarea fizică, ci despre aplecarea emoțională.
Dacă vrem să ne câștigăm elevii ca aliați, atunci noi trebuie să ne focusăm asupra nevoilor lor, asupra dorințelor acestora, să ne vadă interesați de problemele lor, să ne simtă în aceeași barcă cu ei. Abia după ce acest pas important este realizat, școlarii intră pe aceeași frecvență cu profesorul. Vedeți… poate unii dascăli ar spune… mă cobor eu la nivelul elevilor? Da.. ne coborâm pentru a intra pe frecvența lor, ca mai apoi să ajungă informația pe care noi o stabilim către ei. Un exemplu simplu… Vrei să asculți o informație de pe Național Fm… păi nu poți să o asculți dacă tu ești pe alt post de radio. E limpede. Vrei să te asculte elevii, du-te pe frecvența lor.
De asemenea, școlarii au nevoie de a fi creditați, apreciați. Acest lucru va fi foarte motivant pentru ei. Nu strică să le mai povestim la clasă și anumite lucruri relevante din viețile noastre, lucruri impactante, care să le arate că și profesorul este om, să devenim un model pentru ei… respectul nu se câștigă cu forța și nici cu frica.
Așadar, noi adulții, părinți, profesori, bunici, să fim sprijinul copiilor noștri, să îi iubim, să le fim aproape. Știu persoane care spun…cum să colaborezi cu elevi care te iau peste picior, care vorbesc urât, care te desconsideră…dragii mei, aici este problema… deja e târziu să mai aplicăm metodele de azi cu acești elevi… ei nu trebuiau să ajungă aici. Au ajuns aici pentru că poate viața lor nu e tocmai ușoară, poate pentru că ori nu au fost ținuți sub control ori nu a avut cine să aibă grijă de ei, ori au fost prea răsfățați ori neglijați, în orice caz a lipsit educația de bună calitate. Omul nu ajunge rău pentru că i-a fost prea bine, omul ajunge rău pentru că a avut mari lipsuri undeva în trecut. Iar copilăria este definitorie pentru viața de adult.
Conținutul acestei rubrici este disponibil si în format audio, pe canalul de YouTube Național FM Romania. Emisiunea este difuzata la radio, in fiecare miercuri si vineri de la ora 12:50 si 18:50.