Închide
Crin Antonescu, candidat la președinția României și profesor de istorie, a afirmat că Emil Cioran, Mircea Eliade și Constantin Noica sunt trei români care nu sunt ”legionari în sens politic” pe care îi admiră.
Toți cei trei mari oameni de cultură au fost, însă, asociați cu Mișcarea Legionară din perioada interbelică.
Declarația lui Crin Antonescu a fost făcută în cadrul unui interviu acordat publicației Libertatea.
Reporter: Numiți trei români pe care îi admirați.
Crin Antonescu: Ia să vedem, să nu zic vreo trei legionari. Dar ca să nu fie dubii, legionari în sens politic. Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran. Dar admir extraordinar.
Ce spunea Emil Cioran despre Corneliu Zelea Codreanu, potrivit revistei Historia:
”Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Sahară populară. Cei aflați între cer și pământ n-aveau nici un coninut, decât așteptarea. Cineva trebuia să vină. Treceam cu toții prin deșertul românesc, incapabili de orice. Până și disprețul ni se părea un efort. Țara nu ne putea fi o problemă decât negativă. În cele mai necontrolate speranțe, îi acordam o justificare de moment ca unei farse reușite. Și România nu era mai mult decât o farsă reușită. Te învârteai în aer liber, vacant de trecut și de prezent, îndrăgind dezmățul dulce al lipsei de menire. Biata țară era o pauză vastă între un început fără măreție și un posibil vag. În noi gemea viitorul. În unul clocotea. Și el a rupt tăcerea blândă a existenței noastre și ne-a obligat să fim. Virtuțiile unui neam s-au întruchipat în el. România din putință se îndrepta spre putere.”
La maturitate, însă, Cioran s-a disociat, public, de trecutul său legionar.
Legăturile lui Constantin Noica cu Mișcarea Legionară:
În anii 1932 – 1934, frecventează societatea culturală „Criterion”, unde, sub influența lui Nae Ionescu, prietenii lui Noica Mihail Polihroniade, Haig Acterian, Mircea Eliade vor deveni, în timp, simpatizanți ai mişcării legionare. În schimb, Noica a rămas fidel ideii că lupta culturală și nu cea politică este calea pentru reînvierea culturală a României, aşa că va refuza, acum, apropierea de această mişcare, însă, mai târziu, va manifesta simpatii la adresa acesteia. Sursa: Radio România Cultural.
Despre Constantin Noica, publicistul italian Claudio Mutti, în cartea ”Penele Arhanghelului. Intelectualii români şi Garda de Fier”, spune că, în 1938, când, plecat la Paris cu o bursă de studiu, află de asasinarea lui Zelea Codreanu, acesta trimite în România următoarea telegramă: ”Ca urmare a asasinării lui Codreanu, ader la mişcarea legionarp, în semn de protest”. După război, avea să le spună discipolilor că fusese vorba despre un ”exces de puritate, din eticul practicat ca virtuozitate, ca pariu” (promisese că, în cazul în care va fi asasinat Căpitanul – Codreanu, va intra în Legiune în semn de protest).
Mutti spune, însă, că aderarea ”în semn de protest” la mişcarea legionară nu făcea decât să consacre în mod deschis un parti pris stabilit deja în forul interior, cu atât mai mult cu cât intervenţiile lu Noica – legionar erau dezvoltări coerente ale enunţurilor precedente”. Sursa: Adevărul.
Legăturile lui Mircea Eliade cu Mișcarea Legionară
Filosoful Mircea Eliade a fost un alt intelectual român cu greutate prezentat ca simpatizant legionar şi, mai mult decât atât, şi ca pion important în propaganda legionară. Pentru el, legionarismul era o României nouă bazată pe valori pur româneşti, toată această teorie regăsindu-se în articolele şi memoriile sale:
„Nu știu cum va fi judecat de istorie Corneliu Codreanu. Fapt este că patru luni după fenomenul succes electoral al mișcvării legionare, șeful ei se afla condamnat la 10 ani de temniță grea, iar după încă cinci luni era executat. Evenimente care mi-au reconfirmat că generația noastră nu are destin politic. Probabil că Corneliu Codreanu nu m-ar fi contrazis. Căci, pentru el, mișcarea legionară nu constituia un fenomen politic, ci era de esență estetică și religioasă. Repetase de atâtea ori că nu-l interesează cucerirea puterii, ci crearea unui «om nou». Știa de mult că regele îi pregătește pieirea și, dacă ar fi vrut, s-ar fi putut salva, refugiindu-se în Italia sau Germania. Dar Codreanu credea în necesitatea jertfei, socotea că orice nouă prigoană nu poate decât purifica și întări mișcarea legionară; credea, de asemenea, în propriul lui destin și în protecția Arhanghelului Mihail. Sursa: Historia
Foto: ID 373736851 © LCVA Dreamstime.com