Închide
de Fabiola Hosu, vicepreședintă a Coaliției pentru Educație
De ce avem nevoie de standardele de evaluare? Pentru același motiv pentru care inginerii folosesc unități de măsură comune, medicii urmează protocoale clare de diagnostic, iar arhitecții se bazează pe norme de siguranță universal acceptate. Pentru că, în lipsa unui reper clar, fiecare interpretează după cum crede — și atunci nu mai putem vorbi nici de echitate, nici de progres real.
În educație, acest reper înseamnă standardele naționale de evaluare. Nu pentru a uniformiza copiii, ci pentru a ne asigura că știm ce înseamnă, de fapt, să știi să citești bine, să rezolvi o problemă de matematică, să argumentezi o idee sau să aplici cunoștințele în situații reale.
În Finlanda, de exemplu, sistemul de educație nu e definit de examene cu miză mare, ci de standarde clare, bazate pe progresia competențelor — adică pe pașii firești prin care înveți ceva temeinic, din aproape în aproape, construind pe ce ai înțeles deja. Știi unde te afli și știi ce urmează, iar profesorul îți poate adapta sprijinul acolo unde ai nevoie.
În Singapore, standardele de evaluare sunt aliniate cu dezvoltarea de competențe pentru viața reală — nu doar ce știi, ci și ce poți face cu ceea ce știi. Iar rezultatele vorbesc de la sine: elevii sunt pregătiți să gândească critic, să rezolve probleme, să colaboreze eficient.
România are acum șansa să construiască un astfel de cadru. Cu sprijinul unor experți care au modelat sisteme de evaluare în întreaga lume și cu implicarea unor profesioniști locali care cunosc realitatea din școli. Standardele nu sunt doar teste mai bine făcute. Sunt busola care arată direcția în învățare, care ajută profesorii să vadă progresul fiecărui copil și care oferă părinților încrederea că evaluările sunt corecte, echitabile și relevante.
Când evaluarea este corect calibrată și bazată pe o progresie clară de competențe, nu mai lăsăm la voia întâmplării ce înseamnă să fii “bun” la o materie. Știm ce înseamnă să înveți bine și să fii pregătit pentru pasul următor — indiferent dacă înveți într-un sat din Botoșani sau la un liceu din București.
E un pas esențial către o educație care nu e despre noroc, ci despre șanse egale. O educație în care fiecare copil face progres constant.
Felicitări Brio.ro pentru demers!