Mai puțin Marx, Mai mult Mises. O viziune liberală a educației

de Alex Vesa, învățător

Dezastrul socialismului educațional în România este categoric. Un sistem de învățământ centralizat -un sistem în care statul decide ce (curriculum), cu cine (mișcarea personalului didactic), când învață elevii (structura anului școlar) și, de asemenea, hotărăște cât și cum să învestească în educație – a dus să avem următoarele rezultate:

• 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de către colegi ( Salvați Copiii – „Bullying-ul în rândul copiilor”); 
• potrivit evaluării PISA 2012 (studiu în care au fost analizate 65 de țări) elevii români prezintă cea mai scăzută motivație dintre copiii care au luat parte la cercetare (PISA (2012) – PISA 2012 Results in Focus);
• 39% este procentul tinerilor cu vârsta de 15 ani care au un nivel scăzut de cunoștințe în citit, matematică și știință. În comparație, media la nivel de UE este de 21% ( Monitorul Educației și formării profesionale 2017);
• sub 30% dintre cadre didactice expun în mod frecvent o problemă din viața de zi cu zi pentru a demonstra de ce sunt utile cunoștințele noi (TALIS – Analiza mediului educațional din România (2013) –  OECD);
• aproximativ 40% dintre școlile din mediul rural au toaletă exterioară (Analiza multidimensională a educației și formării profesionale – Banca Mondială); 
• peste 25% dintre școli, cu precădere cele din zonele rurale, utilizează sobele ca principală sursă de încălzire (Analiza multidimensională a educației și formării profesionale – Banca Mondială).

Pentru ca fiecare copil din România să aibă acces la o educație de calitate ar trebui să ne ghidăm după următoarele direcții principale:

• Egalitate de șanse: acces la educație de calitate pentru fiecare copil din România;
• Centrarea educației pe elevi: rolul educației este de a crește copii, nu de a menține și de a finanța aparatul birocratic;
• Libertate de gândire: respectarea dreptului la opinie al elevilor;
• Descentralizare: trecerea de la un sistem de învățământ centralizat la unul descentralizat, în care deciziile se iau de către actorii implicați direct în proces (inclusiv de către părinți);
• Demonopolizare: desființarea monopolului de stat în planificarea educației, monopol care duce la stagnarea calității.

Măsurile necesare a fi adoptate sunt următoarele:

1. Număr de ore mai mare în CDȘ (Curriculum la decizia şcolii)

Un procent mai mare al orelor în CDȘ va permite corelarea mai rapidă a educației cu schimbările din piața muncii, conectarea școlii la nevoile din comunitate și va duce la diminuarea inegalităților școlare.  

2. Număr de ore mai mare la decizia elevilor

Creșterea autonomiei elevilor în alegerea orelor – în funcție de competențe, abilități și aspirații. Autonomia acestora în alegerea traseului școlar trebuie să crească de la an la an, pe măsură ce avansează în școlaritate.

3. Desființarea titularizării

Această măsură va contribui la atragerea constantă a celor mai competente resurse umane în educație. 

4.Liberalizarea de facto a învăţământului privat 

Şcolile și grădinițele private să nu mai fe obligate să îndeplinească condiţiile impuse de stat (cu precădere în ceea ce privește curriculumul). 

5. Liberalizarea certificărilor 

Desfiinţarea obligativităţii acreditării de către stat a instituţiilor de învăţământ şi a programelor de studii va conduce la creşterea diversităţii educaţiei şi înlăturarea modelării tuturor şcolilor după chipul şi asemănarea celor de stat.  Astfel, se va întrerupe sistemul comunist de planificare centralizată caracteristic monopolului de stat.

6. Finanţarea urmează elevul prin vouchere şcolare 

Practic, părinții să își poată înscrie copilul la orice şcoală, publică sau privată, iar suma fixă per elev să fie decontată de Ministerul Educației Naționale.

7. Deduceri din impozit pentru companiile care: a) construiesc școli private în medii defavorizate sau b) investesc în școli defavorizate

Această măsură va facilita accesul la educație de calitate pentru fiecare copil din România.

8. Externalizarea serviciilor sociale

Deoarece statul este ineficient și în acest domeniu, este necesară externalizarea furnizării serviciilor sociale către organizații private (ex.: Teach for Romania, OvidiuRo).

9. Legalizarea homeschooling-ului

Nu politicienii, ci părinţii deţin stimulente mai bune pentru o educaţie de calitate oferită copiilor. Se cuvine ca părinții să aibă această libertate în educația propriilor copii.

10. Eliminarea taxelor şi impozitelor în acest domeniu 

Astfel se vor asigura costuri mai mici pentru părinţi (sau chiar deloc!) şi calitate mai mare pentru copii (datorită concurenţei sporite). 

Cine ar trebui să facă reforma?

Persoanele din minister, inspectorate, sindicate, primării, consilii județene și locale nu au nici un interes să schimbe lucrurile – aceste persoane profită de pe urma sistemului centralizat și excesiv de birocratic.

Reforma trebuie să o facem noi – părinții, elevii și toți cei cărora le pasă cu adevărat de educație. Trebuie doar să fim organizați.

Bibliografie

• Ludwig von Mises – Acțiunea umană
• Milton Friedman – Capitalism și libertate
• Mancur Olson – Logica acțiunii colective
• Daron Acemoglu, James A. Robinson – De ce eșuează națiunile
• Adam Smith – Avuția națiunilor
• Bogdan Glăvan – Liberalismul care îmi place
• Vladimir Topan – Biblia economică a omului civilizat. Un comentariu la Acțiunea Umană
• Niskanen – Modelul maximizării bugetului 
• Brennan, Buchanan – Modelul maximizării venitului

• • Alex Vesa – Sunt universităţile private un eşec? „Fabricile de diplome“ de la privat au satisfăcut o uriaşă „cerere de diplome“ de la instituţiile de stat, disponibil online la: https://republica.ro/sunt-universitatile-private-un-esec-zfabricile-de-diplome-de-la-privat-au-satisfacut-o-uriasa-zcerere
  • Bogdan Glăvan – Cu ce ar trebui să înceapă reforma educației?, disponibil online la: https://logec.ro/cu-ce-ar-trebui-sa-inceapa-reforma-educatiei/
  • David Friedman – o abordare liberală a educaţiei, disponibil online la: https://mises.ro/1235/david-friedman-o-abordare-liberala-libertariana-a-educa%C8%9Biei

• David Greenwald – Educaţie liberă (Laissez-Faire), disponibil online la: https://indodii.ro/david-greenwald-educatie-libera-laissez-faire/

• • EdChoice – How does school choice work in other countries?, disponibil online la: https://www.edchoice.org/school_choice_faqs/how-does-school-choice-work-in-other-countries/
  • EdChoice – What are School Vouchers?, disponibil online la: https://www.youtube.com/watch?v=OSYZrZWkaxc
  • Ionuţ Sterpan şi Laurenţiu Ciurea – Costul monopolului statului asupra sectoarelor publice. Cazul educaţiei, disponibil online la: https://revista22.ro/10451/.html
  • Learn Liberty – What You Should Know About School Choice, disponibil online la: https://www.youtube.com/watch?v=GPvotHZNpyE

• Marcel Capraru – Nimeni nu s-a născut adult. Despre invatamantul obligatoriu, disponibil online la: http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/

• Milton Friedman: Educational Vouchers, disponibil online la: https://www.youtube.com/watch?v=EUSOtID5RsQ
• Pakistan’s lessons in school reform. What the world’s sixth most populous state can teach other developing countries, disponibil online la: https://www.economist.com/leaders/2018/01/04/pakistans-lessons-in-school-reform
• Vlad Topan – Părinţii sau statul?, disponibil online la:  https://mises.ro/405/parinii-sau-statul

Alex Vesa este alumn Teach for Romania, iar în anul școlar anterior a fost învățător în Ferentari.

Anterior a fost implicat într-un start-up cultural și a fost manager de proiect al evenimentului ,,TEDxPiațaUniriiED – Educație care contează”. 

A absolvit Facultatea de Economie Teoretică și Aplicată din cadrul ASE București și a urmat un master în „Politici Publice și Integrare Europeană” la SNSPA, Facultatea de Științe Politice.

De asemenea, a absolvit Academia de Leadership și Pedagogie – cel mai mare bootcamp educațional din România, în cadrul căruia sunt pregătiți profesori-lideri pentru a rescrie povestea copiilor, familiilor, școlilor și comunităților cu provocări.