
de Flaviana Rotaru, fondator Asociația pentru evoluție ROTAS
Personaje:
Mihăiță- neînscris la școală
Micuța -mama copiilor
Tina (20), Denisa (18), Roxana 16, Mihăiță 11 ani, Ionuț clasa 0, Costel 4 ani, Fernando 3 ani- copiii Micuței
Mihăiță, la momentul întâlnirii mele cu el, avea vârsta de opt ani. Obișnuia să mă aștepte așezat pe bordura de lângă poarte și îmi spunea cu ochii în pământ și voce pierită: ”Doamna, mi-e foame”…apoi aștepta să mă duc în casa să îi aduc ceva de mâncare. După 2 zile, plecăm din casă și cu ceva pentru Mihăiță.
Îți mulțumea tot cu ochii plecați și se așeză pe bordură și nu pleca până nu termina tot…În zilele în care nu mergeam la serviciu, apărea doar când foamea era mai mare decât putea suporta și atunci se uită prin gard să se asigure că îl vedem că ne așteaptă. Uneori, accepta să mănânce cu noi pe terasă. În una dintre aceste zile m-a întrebat: ”Doamna …la toamnă merg și eu…?” ”Unde să mergi, Mihăiță?” ”Să merg și eu la școală, doamna!“
Mama lui Mihăiță, Micuța, plecase la cerșit în altă țară împreună cu noul concubin și el, împreună cu trei frați mai mari, fusese lăsat în grija unei bunici extrem de bolnave și a unui bunic care muncea că paznic la un vecin. După doi ani, mama s-a întors cu un frățior mai mic, urmat de nașterea a încă doi frățiori în următorii doi ani. Mihăiță mai are două surori și un frate mai mare. La momentul întâlnirii cu ROTAS Denisa și Tina aveau peste 14 ani și nu știau să scrie și să citească, iar șansa lor de a beneficia de varianta ”A două șansă” era la doar o oră și jumătate de drum minim și schimbarea a trei mijloace de transport ale căror numere nu știau să le citească. În plus, ar fi trebuit să renunțe la a lucra cu ziua. În schimb, Roxana reușise cu ajutorul unei învățătoare inimoase din sat să ajungă în clasa V-a și prima oară când m-am întâlnit cu ea mergea prin ploaie la școală doar în cămașă ,fustiță și șlapi și fără chiloți. Nici măcar frigul sau rușinea nu ar fi putut să o oprească din dorința de a învăța.
După întâlnirea cu Rotas
Azi, Mihăiță este clasa a IV-a, Roxana este în clasa a IX-a, la o școală profesională , Ionuț este în clasa zero după 2 ani de grădiniță, iar Fernando și Costel sunt la grupa mică. Iar mămica lor are un sterilet. Fiica cea mare, Denisa, este in continuare analfabetă, dar are deja un copil în grijă, care în 2 ani ar trebui să meargă la grădiniță.
Denumirea proiectului nostru ”La toamnă merg și eu” vine de la întrebarea ”Doamna, nu-i așa că la toamna merg și eu?”
La 4 km de București, abandonul școlar se traduce pentru fete în a deveni mame minore, uneori în prostituție. Băieții, dacă nu ajung în pușcărie foarte devreme pentru furt sau alte mici găînării uzuale, muncesc “cu ziua” în condiții de cele mai multe ori insalubre.
Pentru că educația înseamnă evoluție, Rotas e singura soluție ca toți copii are acum sunt înscriși la școală și la grădiniță să își continue educația.