Cum am ajuns “să dăm examen” la clasa a cincea

Cum am ajuns “să dăm examen” la clasa a cincea

de Larisa Gojnete, profesoară

Se apropie, e subiect intens de discuție în unele bule, pe alocuri e controversat – examenul pentru clasa a 5-a

Cum s-a ajuns la el?

Din punct de vedere administrativ, este vorba de transfer de la o școală la alta. Dreptul oricărui copil.
În cele mai multe dintre situații, vorbim de școli care nu au clase de primar, așa încât aceste colective sunt nou formate cu, evident, număr de locuri limitat.
Ce se întâmplă când numărul cererilor de transfer depășește numărul de locuri? Școala trebuie să facă o selecție a copiilor.

Școala
Când din 300 selectezi 26 sau 52 de copii, e limpede că pleci, la începutul clasei a 5-a, cu un nivel ridicat. E limpede că tu, profesor, ai în față nu doar niște copii peste media vârstei lor precum achiziții, ci și care au în spate părinți care susțin prioritar învățarea. Și nu doar de când copilul intră in clasa a 5-a.
Nu doar că menții nivelul, îl crești. În foarte puține situații feedbackul părinților copiilor din aceste clase nu este excelent, in ceea ce privește anii de gimnaziu într-o astfel de clasă. La toate disciplinele, nu doar la romană și matematică.

Părinții
Numărul solicitărilor pentru gimnaziu în aceste clase depășește cu mult numărul de locuri. Așa am ajuns la subiecte foarte grele (accent pe “așa”…) la testarea pentru selecție.
Dorința părinților de a-și duce copiii în astfel de clase – considerând că securizează, din punct de vedere educational, anii de gimnaziu ai copilului (“mai bine ultimul într-o clasă bună, decât primul într-o clasă slabă”/“copilul meu poate mai mult, trebuie să fie într-o clasă cu nivel ridicat”) face ca eforturile (copiilor, ale părinților) pentru a accede în aceste clase să fie din ce în ce mai mari – aud că sunt copii care se pregătesc pentru aceste testări nu doar în clasa a 4-a, ci de mai devreme. Este o presiune pe care, din păcate, în special unii copii o gestionează greu. Una care devine foarte ușor traumă, dacă rezultatul de la testare nu-i plasează între cei admiși. Uneori, pentru părinte, devine scopul oricărei acțiuni din anii dinaintea gimnaziului copilului. Merită această presiune?

E un cerc vicios. Școala organizează selecție, adesea este reclamat gradul ridicat de dificultate a subiectelor. Totuși, are nevoie să decidă cine dintre cei 300 de copii rămâne. Pe de altă parte, părintele își dorește să-și ducă copilul acolo, pentru că în felul acesta îi înțelege binele pe care-l dorește pentru el, ca traseu educațional. O securizare a mediului. În același timp, nu de putine ori, copilul are, el însuși, nevoie de un astfel de mediu competitiv.
Acesta este cercul. Asta este starea de fapt. Bine, rău, aici suntem.

Multe voci condamnă existența acestor clase, pentru că polarizează. De multe ori cu degetul întins înspre minister, că permite organizarea unui astfel de examen.
Nu am scris pentru a-mi exprima o poziție. Am scris pentru că senzația mea este că nu înțelegem cum am ajuns “să dăm examen” la clasa a 5-a. Totuși, dacă-mi ziceți că aceste clase nu ar trebui să existe, probabil că “inechitate” nu este cel mai bun argument. Căci inechitate este si atunci când un copil cu un potențial peste medie (așa cum sunt cei mai mulți copii din aceste clase) nu poate fi într-un context de învățare care să-l stimuleze să și-l dezvolte…