Domnule Daniel David, nu compromiteți ce ați construit!

de Liviu Ardelean Domnule Daniel David, nu compromiteți ce ați construit

Domnule ministru al Educației,

În mod normal, i-aș fi lăsat pe alții mai inteligenți decât mine să se exprime. Dar, tocmai pentru că vă respect și pentru că avem nevoie de oameni ca dumneavoastră în politică, în administrația publică și în spațiul public în general, mă simt dator să spun că unele declarații pot fi ofensatoare.

Mesajul dumneavoastră de susținere pentru candidatura domnului Crin Antonescu la Președinția României dezamăgește tocmai acea parte a societății care are încredere în proiectele dumneavoastră de reformare a învățământului. Nu îmi este clar cui v-ați adresat prin această luare de poziție, dar vă asigur că încă există oameni în România care nu „înghit pe nemestecate” mesajele politicienilor și care se simt jigniți de încercările forțate de reabilitare a unor candidați. Chiar dacă înțelegem că un ministru numit cu sprijin politic este, într-un fel, „obligat” să susțină candidatul coaliției, declarația dumneavoastră contrazice statutul de tehnocrat apolitic pe care îl invocați.

Dacă vreți să jucați corect, domnule Daniel David, e nevoie de asumare: nu poți fi în același timp apolitic și parte activă într-un joc politic. Funcția de ministru, deși tehnocrată în aparență, este una politică prin natura procesului de numire și prin poziționarea în structura guvernamentală, oricât vă doriți să mențineți imaginea de independent.

Atunci când aveți un brand personal construit pe realizări academice incontestabile, rigoare intelectuală, raționalitate și pe o imagine publică bazată pe echilibru, implicarea într-o campanie politică devine riscantă. Încercarea de a contribui la imacularea imaginii domnului Crin Antonescu este o greșeală care nu doar că vă poate afecta personal, ci și planurile pe care le aveți pentru sistemul educațional. Transferul de credibilitate pe care mizează PSD și PNL din partea dumneavoastră poate funcționa și invers: în loc să le ridicați imaginea, este posibil să ieșiți șifonat. Mai ales în era digitală, când o simplă căutare pe Google dezvăluie faptul că domnul Antonescu a fost unul dintre artizanii Uniunii Social-Liberale (USL), alianță care a decredibilizat ideologiile politice în țara asta și a contribuit la confuzia actuală, în care nu mai distingem stânga de dreapta. Când vrei să fii un om al principiilor, nu poți susține public un candidat reprezentând o coaliție care a găzduit politicieni de toate orientările, inclusiv foști membri ai PDL care, între altele, au modificat legislația electorală astfel încât primarii să fie aleși într-un singur tur, afectând grav reprezentativitatea democratică. A susține un astfel de proiect nu este, în opinia mea, un pas spre reconcilierea „Româniilor polarizate”, ci mai degrabă un factor de adâncire a rupturii.

De ce ați susține un candidat care, în aceeași sală în care vă aflați și dumneavoastră și în fața camerelor de luat vederi, și-a declarat admirația pentru doamna Olguța Vasilescu – simbol al populismului – și a afirmat că ar desemna-o premier? Cât despre „educația adecvată, făcută bine”, „olimpiada națională de istorie” și „notele de zece din școală” – pe care le-ați invocat în sprijinul domnului Antonescu – credeți că vor compensa recentul derapaj public, în care acesta spunea că îi admiră pe Cioran, Eliade și Noica, pentru că nu ar fi fost „legionari în sens politic”, deși autorii au fost asociați cu Mișcarea Legionară? Iar în privința „bunului-simț” pe care l-ați amintit, comportamentul domnului Crin față de jurnalista Anca Suciu a fost orice altceva decât elegant.

Apreciez dialogul constant pe care l-ați avut cu publicul până acum. Chiar cred că ați adus un suflu nou în relația dintre minister și părinți, profesori, elevi. Însă, așa cum spuneați chiar dumneavoastră, nu putem excela în toate. Așa cum un psiholog poate avea nevoie de un psiholog, și un ministru dotat intelectual are nevoie de un consilier de comunicare – ideal, nu un „yes man”.

Nu vă sugerez să susțineți alt candidat. Doar că, uneori, tăcerea este mai benefică, mai ales în absența unei presiuni publice de a vă pronunța.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.