Eu sunt profesorul atins de schimbare

Eu sunt profesorul atins de schimbare

de Marina Ștefania Manea, profesoară

Știu că profesorii de liceu sunt speriați de schimbare.
Dar ar trebui să respirăm adânc, să luăm o foaie de hârtie și un pix în mână, aflați în fața planurilor cadru (nu mai scrieri până nu le citiți, până nu le înțelegeți). Nimeni nu își pierde pâinea.
Nu fiți naivi, Europa, lumea întreagă, trăiește cel mai mare deficit de profesori înregistrat vreodată.
Se iau ore dintr-o parte și se pun în alta sau se lasă posibilitatea alegerii în altă parte. Știu că nu aveți încredere în această alegere liberă, că vă este teamă de puterea directorială sau de puterea elevului de a decide. Și mai știu și că e greu să schimbi un liceul cu un altul, un liceu cu o școală gimnazială, darămite predarea de o viață la liceu cu cea adresată elevilor de școală primară. Ore vor fi gârlă, oameni buni să fie pentru a le susține!
Devine tot mai clar că una dintre nevoile esențiale de formare a profesorilor este cunoașterea psihologiei varstelor, una care să ușureze adaptarea predării, deci modul de transmitere a informației, forma de a asigura transferul la nevoie.
S-ar putea ca în negura pe care o vedeți acum să descoperiți cea mai clară lumină. Îmbrățișați cu mai multă deschidere și optimism posibilitatea schimbării, poate fi un combustibil necesar pentru păstrarea vie a pasiunii de a preda, de a fi printre copii, de a descoperi în voi resurse nebănuite pentru a transmite ce aveți mai prețios în cunoaștere.
Eu am trăit asta și vă spun că este al naibii de greu și al naibii de frumos.
Citiți mult și despre copii, nu doar despre materia pe care o predați și nu veți mai avea frici, doar emoții pentru încercările de a-i înțelege și de a-i face să fie atrași de învățătură!

Eu sunt profesorul atins de schimbare, pentru că sunt la un colegiu national unde nu exista clase cu profil umanist. Deci vă înțeleg teama, dar ore vor fi, astfel încât să fie acoperite toate catedrele. A, da, ne vom mișcă poate între două școli, acolo unde vor fi restructurari, zona de confort va fi lovită, dar și ei au dreptul de a alege, macar in ultimii ani de liceu, ce vor și ce le place să studieze, într-o prespecializare necesară.

1 comment

  1. Rucs spune:

    Stimata dna prof, predați la un colegiu național. Dar la vreun liceu teoretic sau tehnologic sau marginas ați predat vreodată? Nu judecați toți profesorii ca pe dvs. Poate nu suntem toți nici creativi, nici carismatici, nici cu timp. Ca să propui un cdeos ca lumea, asta echivalează cu o mica lucrare de grad. La suportul de curs ma refer. Și știu pentru ca am făcut, sau am încercat sa fac, cu responsabilitate. Trebuie deci sa ai cca 35 de lecții, sa imaginezi exerciții, teme de reflecție, text suport, desigur. Trebuie sa vezi clar niște obiective. Câți profesori credeți ca sunt capabili de asa ceva? Eu, nu. Am încercat o data, acum nu mai am timpul acela. În plus, și sa am timp, nu as reuși (deși am un doctorat în specialitate) sa fac ceva similar unui manual care are colectiv de autori, coordonator, corectori, consultanți științifici. Deci în chestiuni esențiale precum continuturile, învățământul trebuie sa rămână centralizat. Încă ceva. Ați predat cdeos vreodată? (cdș) Este un fapt unanim recunoscut, dacă suntem onesti: elevii înșiși tratează cu mare indiferenta aceste optionale: nu se pregătesc, chiulesc mai mult la ele. Iar notele sunt cam de la 10 în sus. Cred ca ministerul are statistici de acest gen, nu? Profesorul de engleza are la materia de tc medii de la 5 la 10. Același profesor, la cdș, la aceiași elevi, da aproape numai 10. De ce? Pentru că toata lumea considera ca un cd(eo)s este o ora de mâna a doua. Deci, înainte de a ne gândi la idealuri, haideți sa ne gândim un pic și la realitatea din teren! Și mai este ceva important. Sa zicem ca i e ministerul cu un set de cdeos preaprobate și care au deja suporturi de curs profesionist făcute. Sa zicem ca prof nu vor mai trebui sa le creeze ei înșiși. Totusi rămâne o problema fundamentala: un cdeos prin natura lui nu va propune o programă de sinteza și care sa acopere an cu an, încet-încet, un domeniu considerat fundamental. El va ținti o părticică. Dacă elevul va alege și anul următor un cdeos din aceeași zonă, aceste particele se întâlnesc și formează un puzzle de sens. Dar elevul care nu are viziune la acea vârstă alege haotic, atunci mai nimic se va lega de nimic. De ex, la noi la română, putem propune într-un an, sa zicem „literatura feminina în Europa”, și sa ii plimbăm pe copii prin cărțile unor HPB, V Wolf, G Sand, Cella Serghi etc. Sau putem propune „tema copilăriei în literatura secolului XIX”. Minunat, am putea zice. Dar nu e chiar asa. Pentru ca dacă acel copil anul următor va alege un opțional de istorie sau geografie, el se alege doar cu câteva idei suspendate asa în neant, dar nu știe să le integreze. În schimb, astăzi când la filologie se studiază literatura universala exista o coerenta. Se pornește de la Antichitate, de la epopeile homerice și Ghilgames, pana la postmodernism. De acord, nu e timp de mari aprofundari. Dar totul se pune acolo frumos într-o structura de sens. Apoi copilul știe unde sa caute mai departe, asa cum am știut și noi pana acum.

«

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.