Închide
Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Părinților, a transmis, astăzi, o replică pentru fostul ministru Daniel Funeriu, care criticase ”noul tip de atitudini pe care le au părinții față de școală și profesori”.
Ce spune Iulian Cristache:
Părinții, bată-i vina!
Profesorii, bată-i vina!
De unde până unde acest titlu?
Tocmai am văzut postarea dlui Funeriu (indiscutabil un om care știe foarte bine problemele sistemului), și-mi pun întrebarea:
Până când putem cădea în capcana abordării unilaterale? Părinții arată înspre profesori, profesorii arată înspre părinți, și tot așa. Se pare că neputința unora, fie că vorbim de profesori, fie că vorbim despre părinți, duce la astfel de piste false.
Calitatea sistemului nu tine 100% de lege, nici de profesori și părinți, în ansamblu, ci de fiecare dintre noi.
În sistemul educațional din România este o luptă continuă între profesori și părinți. Slaba calitate a sistemului este văzută și din acest punct de vedere, al modului în care lipsește o comunicare reală între părinți și profesori, dar și al modului în care părinții nu știu cum să-și responsabilizeze copiii.
De asemenea, părinții cred că slaba calitatea a profesorilor duce la situații contradictorii.
Situația este comună în multe sisteme educaționale din întreaga lume. În mod clar, este important să se stabilească o comunicare deschisă și eficientă între profesori și părinți pentru a se asigura că elevii sunt susținuți și încurajați să învețe și să se dezvolte.
Iată câteva sugestii pentru a îmbunătăți situația:
• Crearea unui canal de comunicare deschis între profesori și părinți: Acest canal poate fi creat prin intermediul unui jurnal de comunicare, a unei adrese de e-mail sau a unui grup de discuție online. Profesorii și părinții ar trebui să aibă posibilitatea să discute problemele și progresul elevilor în mod regulat.
REZOLVAREA este dată de implementarea catalogului electronic. Profesorii pot completa la ore, fix in catalog, pentru fiecare elev care interacționează, modul în care se comportă, cum se prezintă în timpul orelor, dacă a înțeles tema, dacă și unde sunt probleme. Mesajul poate ajunge instant la familie.
• Formarea părinților în privința educației: Multe probleme din sistemul educațional apar din lipsa de ÎNȚELEGERE a părinților a procesului educațional. Școliile ar putea oferi instruirea părinților privind modul în care să își susțină copiii în învățare și să înțeleagă mai bine cum să COLABOREZE cu profesorii.
REZOLVAREA: cel puțin în fază incipientă, folosiți ședințele cu părinții în acest scop, faceți măcar o ședință la 3 luni.
Greu să existe comunicare doar cu două ședințe, unii nici pe astea nu le fac, pe an școlar.
• ÎMBUNĂTĂȚIREA formării profesorilor: Profesorii ar trebui să primească formare continuă pentru a-și îmbunătăți abilitățile didactice și să se adapteze la nevoile diverse ale elevilor. De asemenea, ar trebui să existe un sistem de EVALUARE a profesorilor, pentru a se asigura că sunt angajați și implicați în procesul de învățare. Terminati cu adeverințele care nu fac altceva decât să compromită întreaga clasă didactică.
• Dezvoltarea unei culturi de RESPONSABILITATE: Este important ca elevii, părinții și profesorii să aibă o responsabilitate comună pentru învățare. Elevii ar trebui să înțeleagă că învățarea este RESPONSABILITATEA LOR, dar și a părinților și a profesorilor. PROFESORII și PĂRINȚII ar trebui să își asume responsabilitatea pentru a-i ajuta pe elevi să învețe.
• Îmbunătățirea infrastructurii școlare: Este important ca școlile să fie dotate cu facilități adecvate, inclusiv cărți și alte materiale didactice, laboratoare, calculatoare și alte tehnologii pentru a SPRIJINI ÎNVĂȚAREA și dezvoltarea elevilor.
În concluzie, rezolvarea acestei probleme necesită o abordare complexă care să vizeze ÎMBUNĂTĂȚIREA COMUNICĂRII dintre PROFESORI și PĂRINȚI, formarea părinților și profesorilor, crearea unei CULTURI de RESPONSABILITATE COMUNĂ și îmbunătățirea infrastructurii școlare.
P.S. Atrag atenția că dezbaterile pe proiectul legii educației devin niște văicăreli. Cum spuneam mai sus, unii împotriva celorlalți, nu și cum putem rezolva aceste provocări.
Dacă mă iau după niște postări ale multor grupuri de profesori, încep să cred că problema sistemului educațional este, exclusiv, din vina părinților și propriilor „odrasle”.
Pe bune? Noi suntem problema?