Închide
Notele din jurnalul său continuă pe tot parcursul anului, documentând condițiile cumplite din oraș, deoarece mii de oameni au murit, până când frigul înghețat al iernii a redus numărul puricilor și șobolanilor care răspândeau boala.
Pepys_pagina de jurnal wiki
„Moartea neagră” a fost una din cele mai violente pandemii din istoria lumii, care a fost cauzată de o bacterie numită Yersinia pestis. A izbucnit, probabil, în Asia, răspândindu-se în Europa după anul 1347, unde a creat mare panică. Durerile îngrozitoare, transpirația și frisoanele erau principalele simptome ale bolii. Totuși mai era ceva care îi deosebea pe cei care sufereau de ciumă de cei care aveau doar febră mare: în zona axilară, pe gât, și eventual în zona inghinală apăreau niște umflături pline cu puroi, numite „buboane”; la început erau de culoare roz, apoi purpurii, iar în final negre, putând ajunge la dimensiunea unor portocale. Victimele mureau în chinuri groaznice.
În 1351 s-a terminat primul asalt al ciumei negre. Istoricul medieval Froissart a estimat că aproximativ o treime din populația globului a murit de aceasta boală, fapt confirmat și de cercetările din prezent.
Marea Ciumă s-a retras, dar numai pentru o vreme. În 1361, în 1369, apoi cu regularitate, a reapărut pâna la sfârșitul secolului XV. Mai târziu a reapărut din ce în ce mai rar; în Anglia, ultima epidemie a fost în 1665, cea de care a scris Samuel Pepys, când au murit aproximativ 100 000 de oameni.
decembrie 1665, bill of mortality, Londra
Pesta nu a dispărut nici până astăzi. La sfârșitul secolului XIX, a reapărut în Asia și doar în India a făcut 6 000 000 de victime; tot aici, în 1995, a cauzat pierderea multor vieți omenești.
Samuel Pepys, născut la 23 februarie 1633, la Clapham lângă Londra, a fost secretar și președinte în Marina regală britanică (Royal Society), membru în camera deputaților din Anglia, autor de romane și cronicar din perioada domniei regelui Carol al II-lea al Angliei.
Samuel_Pepys
El a fost numitcel mai mare memorialist din toate timpurile datorită francheții sale în scris privind propriile slăbiciuni și exactitatea cu care înregistrează evenimente din viața de zi cu zi a britaniciloe și a evenimentelor majore din secolul al XVII-lea.
Dacă tot ai ajuns până aici, citește și: