Închide
Streptomicina a fost descoperită de către microbiologul american de origine ucraineană Selman Waksman și echipa sa la 19 octombrie 1943. Descoperirea a avut loc la Institutul de Microbiologie din cadrul Universității Rutgers din New Jersey, Statele Unite ale Americii. Streptomicina a fost primul antibiotic eficient împotriva tuberculozei și a reprezentat un mare câștig în tratamentul acestei boli. Pentru descoperirea sa, Selman Waksman a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1952.
Pentru a stabili adevărul istoric, trebuie spus că antibioticul miraculos a fost izolat pentru prima dată în laborator de către studentul Albert Schatz în timp ce lucra în echipa de cercetare care era condusă de profesorul Selman Abraham Waksman. Cu toate acestea, în 1943, Waksman a publicat un articol în care a atribuit descoperirea exclusivă lui și echipei sale, fără a menționa contribuția lui Schatz.
Această omisiune a stârnit nemulțumirea lui Schatz, care considera că a avut un rol semnificativ în descoperirea streptomicinei. El a cerut recunoașterea contribuției sale și a solicitat co-autoratul în publicațiile ulterioare despre streptomicină.
Scandalul a escaladat și a ajuns în instanță, unde Schatz a intentat un proces împotriva lui Waksman pentru a obține recunoașterea contribuției sale și drepturile de autor. În cele din urmă, în 1950, s-a ajuns la un acord în afara instanței, prin care Schatz a primit recunoașterea oficială a contribuției sale și o compensație financiară.
Cu această ocazie, s-a pus și problema dacă nu ar fi trebuit ca și Schatz să fie inclus în Premiul Nobel atribuit în 1952, dar s-a argumentat că Waksman nu a primit premiul numai pentru descoperirea streptomicinei, ci și pentru dezvoltarea metodelor și tehnicilor care au permis nu numai această descoperire, ci și descoperirea multor altor antibiotice.
Deși acest scandal a afectat relația dintre cei doi cercetători, streptomicina a rămas o descoperire importantă în domeniul medical și a avut un impact semnificativ în tratarea tuberculozei și a altor boli infecțioase.
Streptomicina este un antibiotic cu acțiune bactericidă din clasa aminoglicozidelor care acționează asupra bateriilor Gram-negative, fiind utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene. Printre acestea se numără tuberculoza (în combinație cu alte antituberculoase: izoniazidă, rifampicină și pirazinamidă), tularemia, ciuma, bruceloza și endocardita enterococică. Alte infecții includ infecțiile oculare. Căile de administrare disponibile sunt locală (sub formă de colir), intravenoasă și intramusculară.
STREPTOMICINA se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.
Selman Abraham Waksman s-a născut în Nova Prîluka, Ucraina, în apropiere de Kiev în casa lui Jacob Waksman și a Fridiei London. Educația și-a primit-o inițial de la profesori particulari, după care și-a continuat studiile la Odessa. Aici a obținut diploma de bacalaureat în 1910. Imediat după obținerea diplomei a imigrat în SUA, unde a absolvit, în 1915, Colegiul Rutgers din New Jersey, unde și-a luat licența în agricultură. În 1916, Waksman a fost naturalizat cetățean american și a fost numit cercetător asociat la Universitatea California, unde și-a luat doctoratul în biochimie, în 1918. După obținerea doctoratului revine la Rutgers, unde a primit un post de microbiolog în cadrul Departamentului de biochimie și microbiologie. La Universitatea Rutgers, Waksman a descoperit câteva antibiotice, între care streptomcina și neomicina, și-au găsit aplicații în tratamentul multor boli infecțioase. Waksman este considerat a fi creatorul termenului de „antibiotic„.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA.
Poate te interesează și