Închide
Alexandra Chirea, profesoară de limba franceză, a relatat că, la sfârșit de an școlar, a scris câte o scrisoare pentru fiecare dintre cei 148 de elevi pe care îi are.
Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Alexandra Chirea afirmă că a ajuns să își cunoască foarte bine elevii și a vrut să le transmită acest lucru, dar și faptul că are încredere în ei și îi apreciază.
Ce spune profesoara:
De când sunt profă, mă gândesc zi de zi cum să fac mai bine și mai mult pentru copiii mei. Mă gândesc mereu la ce mi-a lipsit mie și încerc, pe cât posibil, să nu fac greșelile profilor mei.
Sigur că eu fac altele, căci cea mai mare greșeală pe care o poți face, că prof, este să te crezi fără de greșeală, iar copiii miros aroganța, impostura și frustrarea și le resping natural, ca într-în transplant nereușit din cauza unei infecțîi nosocomiale. Cum am devenit școală pilot, mi-am promis că fiecare elev va primi măcar o scrisoare de la mine în care să îi spun ce am descoperit eu bun înlăuntrul lui, ce am ținut minte despre el, să îi arăt, în fond, că îl cunosc, că îl apreciez pentru ceea ce face bine și că sunt atentă la nevoile lui.
Pe mine mă ajută, ce-i drept, memoria, pentru că trebuie să știți că eu țîn minte tot, văd gesturi foarte mici, de la cine mi-a ținut ușa să ies prima, cine a zâmbit când am făcut o ironie, cine ce pantofi sau rochie mișto avea, remarc imediat o nouă tunsoare, cine cu cine se pupă pe hol, cine se uită în timpul orei mai mult la un coleg sau o colegă, știu ce beau și ce mănâncă aproape toți copiii mei și nu fac niciun efort, așa cum s-ar crede, ca să țin minte toate aceste lucruri.
Atunci când ești curios să cunoști oameni, aceste lucruri se petrec natural, fără vreun efort din partea mea sau a lor. Pentru că, da, ii las să mă cunoască și ei pe mine. Eu nu sunt alt om în sala de clasă, sunt fix așa cum vedeți aici: glumesc mult, îmi plac copiii care râd. Sunt ironică, vreau că ei să prindă și să simtă nuanțele. Îi contrazic, pentru că îmi place să ne contrazicem și vreau că ei să aibă curajul să conteste autoritatea. Am dormit în ultimele 4 nopți câte 3-4 ore pe noapte.
Am scris 148 de scrisori pentru copiii mei. M-a întrebat ieri cineva dacă merită tot efortul ăsta, pentru că elevii din ziua de azi nu mai apreciază lucrurile astea. Eu, sincer, încă nu înțeleg despre ce copii vorbește lumea tot timpul. Ai mei aveau unii lacrimi in ochi, alții au plâns de-a dreptul, alții m-au strâns tare in brațe și nu-mi mai dădeau drumul. Probabil că sunt eu norocoasă cu așa copii. Dar să știți, norocul și-l mai face și omul cu mâna lui 🙂 Asta e, asta sunt. Cum a zis un copil, doamna, dumneavoastră sunteți reală. Da, mă, aș fi vrut eu să fiu ireală, am răspuns 😃
