Închide
Meryem Acar, o tânără absolventă de Sculptură, a ajuns la spital după ce șeful ei a agresat-o fizic. Alături de alți șapte foști colegi de la Universitatea de Arte din București, tânăra denunță condițiile abuzive din domeniul restaurării clădirilor istorice: abuz verbal, salarii plătite la negru, expunere la vapori toxici și muncă la înălțime fără echipamente de protecție. Sub pretextul că „au venit din pasiune” și că trebuie să „învețe”, tinerii sunt forțați să accepte riscuri uriașe, scrie Snoop.ro.
Acar a depus două sesizări la Inspecția Muncii, însă instituția nu a luat măsuri. În ciuda numărului mare de accidente de muncă – 241 de decese în ultimii doi ani, conform datelor oficiale –, autoritățile nu par să acorde atenția necesară acestui sector. Mai mult, inspectorii susțin că, în ultimii cinci ani, nu a fost raportat niciun caz de violență fizică la locul de muncă, însă evită să răspundă dacă firma Duct SRL, unde a lucrat Meryem, a fost controlată.
Incidentul s-a petrecut pe 3 octombrie 2024, într-o clădire istorică din București. Șeful tinerei și fondatorul firmei de restaurări, a urmărit-o pe Meryem pe scări și a început să țipe la ea. „S-a pus în fața mea ca să mă blocheze. Când am încercat să trec, m-a prins de haine, de claviculă și m-a izbit de perete”, povestește Acar pentru publicația Snoop.
Întreaga altercație a fost înregistrată audio, iar pe material se aud țipetele tinerei. După ce a fost lovită de mai multe ori, Olteanu a ridicat pumnul pentru a o lovi în față. „L-am împins cu piciorul în burtă ca să scap”, spune Meryem. S-a refugiat într-o cameră și a sunat la 112, fiind transportată de urgență la Spitalul Floreasca. Ulterior, a depus plângere la poliție și s-a prezentat la Institutul Național de Medicină Legală, unde medicii au confirmat „contuzie coloană cervicală” și alte leziuni traumatice.
Situația Meryemei Acar nu este un caz izolat. În restaurarea clădirilor de patrimoniu, plata la gri – cu o parte a salariului în plic – este o practică obișnuită. Angajații sunt puși să lucreze pe schele instabile, fără frânghii de siguranță, iar în fața protestelor, patronii ridică din umeri: „E rea-voință”, spun aceștia.
Tatiana, fostă studentă la UNARTE București, a renunțat la ideea de-a mai face restaurări după ce a întâmpinat refuzul șefilor de șantier de a le oferi măști, mănuși și ventilatoare. „Profesorii ne-au îndemnat să ne obișnuim cu situația. Au fost reacții negative când i-am înștiințat: «Cum îți permiți tu să ceri așa ceva?»”, povestește ea. Unii studenți își aduceau propriile măști, alții nu mai purtau deloc. „Era greu să respiri în mască, dacă veneau bucăți de tencuială din perete și nu aveai un ventilator care să plimbe aerul, să nu mai existe praf”, explică ea.
UNARTE a răspuns, la solicitarea Snoop, că în ultimii șapte ani nu au existat sesizări privind condițiile de lucru de pe șantierele unde și-au trimis studenții în practică. Instituția ne-a transmis o listă cu cele șase firme partenere pentru practică, printre care se numără Duct SRL și Faber Studio – firma profesoarei Maria Dumbrăvician, care este și directoarea Departamentului de Conservare și Restaurare de la UNARTE.
Jurnaliștii au cerut un punct de vedere de la conducerea Universității privind Faber Studio, dar nu au primit un răspuns până la publicarea investigației. Soțul Mariei Dumbrăvician, Dinu-Ioan, este președintele Senatului UNARTE, organism care, între altele, aprobă proiectul de buget și Codul de etică universitară, și controlează activitatea rectorului.
Citește articolul integral pe Snoop.ro.