Închide
Profesorul Viforel Dorobanțu, director al Școlii Gimnaziale nr. 1 din Curcani, afirmă că titularizarea pe viață anulează orice concurență între profesori, pentru că le oferă un loc de muncă asigurat, fără o evaluare precisă a prestației profesionale.
În cadrul emisiunii Info Edu, a cărei temă de săptămâna aceasta a fost titularizarea, profesorul Viforel Dorobanțu a afirmat: ”Nu o să spun că trebuie să o desființăm, ci să o regândim. Ca esență, regândirea rebuie să aibă la bază, până la urmă, ca finalitate, binele copilului. Nu cred că trebuie învinovățită vreo școală sau vreo comunitate pentru că nu generează atâți copii ca să fie atâtea norme ca să satisfacă toate cerințele de titularizare.”
”Cum aș vedea eu lucrurile, de la firul ierbii din comuna Curcani: din punctul meu de vedere, titularizarea pe viață omoară orice concurență între profesori. Și ne mulțumim doar cu venitul la muncă, prestația fiecărui profesor prin acea fișă de evaluare pe care pe care o completăm la sfârșitul anului nu poate fi zdruncinată foarte bine, dacă e bună sau rea. Și, deci, se titularizează și, până la ieșirea din sistem, voită sau nevoită de cadrul didactic, nu prea mai poți să îi faci nimic. Doamne ferește, dacă are vreun dosar penal, atunci da, există posibilitatea să iasă din învățământ”, a explicat directorul de școală.
”Țelul învățământului nu esre să ofere niște locuri de muncă câtorva zeci de mii de oameni, ci să facă educație. Cine vrea să facă educație trebuie să respecte niște reguli”, a adăugat profesorul Viforel Dorobanțu.
nici functia de director nu e pe viata
Dacă un profesor va fi azi aici, mâine-n Ciolpani, va scădea implicarea. Eu, de ex. am muncit 30 de ani în aceeași școală pentru ca școala să aibă rezultate bune, să reziste, să fie mai căutată, mai vizibilă în comunitate. Dacă n-aș fi fost titulară nu mă durea capul. Nu era „școala mea”. N-am investit numai muncă, ci și bani: am dotat sala mea cu fel de fel de lucruri – culegeri și alte auxiliare, aparate, tot felul de materiale documentare, …, până și cu zeci de ghivece cu flori și, în plus, am protejat și păstrat toate acestea. Dacă n-aș fi fost titulară n-aș fi făcut toate acestea.
E important ca un profesor care face muncă intelectuală să fie liniștit, să nu aibă grija zilei de mâine.
Un profesor mutat din școală în școală devine un nimeni, un necunoscut, lipsit de prea mare responsabilitate.
Poate prin stimulare financiară sau de la un anumit nivel, salarizarea diferențiată în funcție de performanțe iar acestea să fie constatate de o „echipă” responsabilă cu aprecierea eficienței, a performanțelor la catedră, a activităților extrașcolare și extracurriculare. Același tip de echipă de evaluare ar fi necesară și la sectorul administrativ.